Asta ne-a oferit Simona Halep sâmbăta trecută la Roland Garros, unde, deşi nu a reuşit să o înfrângă în finală pe Maria Şarapova, a arătat tuturor că pe firmamentul tenisului mondial străluceşte o nouă stea. O fată simplă, modestă, care prin felul în care a răspuns jurnaliştilor la sosirea pe aeroportul „Henri Coandă” ar trebui să-l facă pe cârcotaşul ăla de Radu Banciu să nu mai vorbească tot felul de prostii la adresa ei. Sau pe cei care spun că nu se mai satură de bani, deşi banii pe care îi câştigă la fiecare turneu nu sunt bani cerşiţi sau nemunciţi, sunt bani binemeritaţi pentru o fată care şi-a sacrificat copilăria pentru a face performanţă. O fi pierdut ea acum finala, dar a câştigat milioane de fani în toată lumea, ca să nu mai vorbim de cele douăzeci de milioane de români care au susţinut-o necondiţionat, români pe care ea i-a făcut să fie mândri de ceea ce sunt, români care abia aşteaptă următoarele turnee la care va participa Simona Halep. Simona ne-a arătat că, deşi nu are înălţimea Şarapovei sau forţa loviturilor ei, ar fi putut să o bată datorită mobilităţii ei în teren şi a vitezei de deplasare. Noi nu vedem decât rezultatele, dar numai fata asta, care s-a apucat de bătut mingea de tenis de peretele casei încă de pe când avea patru ani, ştie de câte ore de muncă, de câte renunţări la micile bucurii ale copilăriei a avut nevoie pentru a ajunge aici. Toată presa străină vuieşte despre faptul că Maria Şarapova ar fi fost favorizată de către arbitrul competiţiei, că ar fi întârziat mult loviturile, că ar fi aplicat anumite tactici pentru a o enerva pe Simona Halep. Cred că Simona face bine că nu face caz de toate afirmaţiile astea, micile nereguli fiind probabil undeva la limita regulamentului. Că dacă n-ar fi aşa, atunci de ce nu face Federaţia Română de Tenis o mare contestaţie? Lasă că Simona poate demonstra de acum încolo că poate fi o mare campioană, chiar şi tracasată fiind de o jucătoare precum Şarapova.
Cât despre victoria Mariei Şarapova, care de fapt a recunoscut că nu a fost una uşoară deloc, eu cred că a fost una destul de amară, având în vedere câtă popularitate a câştigat Simona. Chiar vorbeam în timpul meciului cu un amic şi, fără să vreau, i-am spus în loc de Halep „cometa Halley”. Tare n-aş vrea să se comporte precum cometa Halley, adică să treacă prin tenisul românesc atât de repede. Aşteptăm cu toţii de la ea să ne arate că nu degeaba suntem mândri de ea, aşteptăm cât de curând să vedem că urcă de pe locul trei cât mai sus, adăugându-şi în palmares cât mai multe titluri la marile concursuri. Şi, mai ales, îmi doresc să nu păţească şi ea precum mulţi sportivi de pe la noi, peste care, după ce au strălucit o perioadă câştigând medalii de aur pe la olimpiade sau mondiale, s-a aşternut praful uitării românilor. Simona, aşteptăm Wimbledon-ul!
