2.284 de gălăţeni şi-au pus capăt zilelor din 1984 şi până la începutul anului 2014. Potrivit analizei făcute de Direcţia de Sănătate Publică Galaţi, pe ultimii 30 de ani, reiese că cel mai mic număr de sinucideri a avut loc în anul 1990, iar cele mai multe, în anul 2003. De fapt e posibil ca, pe fondul unor schimbări ce păreau a fi doar fericite, după 1989 populaţia să fie mai optimistă şi, logic, dorinţa de suicid să se reducă. La fel de logică este şi creşterea din 2002-2003, ani în care situaţia economică era dificilă. În rest, dacă în anul 1984 un număr de 74 de gălăţeni decideau să îşi pună capăt zilelor, la sfârşitul anului 2013 numărul gălăţenilor care, şi-au luat singuri viaţa a fost tot de 74.
„Analizând datele care arată evoluţia acestui fenomen, în judeţul Galaţi, din anul 1984 până la începutul anului 2014, a reieşit că, numeric, am avut cele mai multe astfel de nefericite cazuri în anul 2003, când s-au înregistrat 124 de sinucideri. De fapt, dacă numărul sinuciderilor a scăzut constant din 1984 până în 1990, când s-a ajuns la cel mai mic număr, este vorba de 44 de sinucideri, din 1990 până spre anul 2001 acesta a reînceput să crească. În 2002 s-a depăşit suta de cazuri, pentru ca în 2003 să se ajungă la 124 de sinucideri”, a precizat dr. Valentin Boldea, Direcţia de Sănătate Publică Galaţi.
Funia, aruncarea de la etaj sau în faţa trenului sau, mai rar, a maşinilor, dar şi îngurgitarea de substanţe cu potenţial letal, cam acestea au fost căile alese de gălăţeni pentru a-şi pune capăt zilelor. Cea mai frecventă modalitate de suicid a rămas, în zona rurală, asfixia mecanică, spânzurarea, sau administrarea de substanţe otrăvitoare, cele folosite în agricultură şi nu numai. Precipitarea de la înălţime sau aruncarea în faţa unui tren sau a unei maşini au fost alte metode, utilizate mai ales în oraş, unde însă se întâlneşte destul de des şi spânzurarea.
