Atmosferă fantastică pe patinoarul artificial din Galaţi la meciul decisiv pentru calificarea în finala ligii naţionale de hochei. Dunărea şi Corona Braşov anunţau o înfruntare teribilă şi chiar aşa a şi fost. Formaţia gălăţeană venea după două înfrângeri fără drept de apel la Braşov şi puţini îi dădeau şanse să se impună în meciul 5. Şi a fost un meci care a avut un final pe care ar fi fost invidios şi marele Alfred Hitchcock. Dunărenii înţeleseseră, după ce primiseră 12 goluri în partidele de la Braşov, că nu au şanse dacă se iau la luptă dreaptă cu adversarii. Hocheiştii Coronei patinează mai bine şi sunt mai buni mânuitori ai croselor. Singura şansă a gazdelor era să se apere bine şi să încerce să-şi surprindă adversarii pe contre.
Prima repriză a început însă cu Dunărea la timonă. Elevii lui Cornel Chiriţă au încercat să-şi surprindă adversarii dar pucul nu a intrat în poarta lui Fulop la cele 3 ocazii ale gălăţenilor. Corona a pus apoi stăpânire pe joc. Slovacii Saluda, Obsut şi Clouda păreau copii ale tripletei de vis din echipa URSS, Krutov, Larionov, Makarov. Este adevărat că acestă comparaţie ar putea părea deplasată, dar 2 dintre slovaci au jucat în cea mai puternică ligă europeană, KHL. Saluga a deschis de altfel scorul după ce l-a driblat şi pe portarul Onodi. Corona a forţat desprinderea dar Onodi a fost de netrecut iar jucătorii Dunării s-au aruncat în calea pucului precum făceau bravii spartani când se aruncau în calea săgeţilor inamicilor. Dunărea a rezistat şi Chernenko a reuşit să aducă egalarea după un dribling pe care l-am mai văzut la canadianul Mark Messier. 1-1 după prima repriză... şi orice se putea întâmpla.
Repriza secundă s-a desfăşurat după acelaşi scenariu: Corona în atac şi Dunărea într-o defensivă eroică. Cele două formaţii nu au găsit drumul spre gol, astfel că deznodământul urma să fie aflat după ultima repriză sau în prelungiri. Dunărea a început excelent şi repriza a 3-a dar Nimenko a trimis incredibil în plasa exterioară, deşi portarul Fulop era căzut. Cele două formaţii nu găseau drumul spre gol şi se părea că cei aproximativ 3.000 de spectatori vor asista la prelungiri. Mai erau 1,03 minute când ucraineanul Donika a pătruns în jumătatea adversă şi a şutat senzaţional. Scorul devenea 2-1 pentru Dunărea şi patinoarul explodase pur şi simplu de bucurie. Corona nu a renunţat însă la luptă şi a egalat după doar 10 secunde la o gafă imensă a lui Onodi. Arpad Mihaly înscria după o înghesuiala teribilă în faţa porţii gălăţene. Braşovenii s-au bucurat doar 18 secunde pentru că Biro a şutat, Fulop a respins în faţă şi Szabolcs Szocs a catapultat pucul în poartă. Dunărea conducea cu 3-2 şi nimic nu părea să o mai oprească din drumul spre finală. Braşovenii scot portarul, Donika îi fură pucul unui adversar, marchează dar golul este anulat pentru că sunase sirena.
Dunărea s-a impus cu 3-2 şi jucătorii gălăţeni au format o grămadă spontană a bucuriei. Dunărea s-a calificat pentru prima oară în finală campionatului şi se află aproape de realizarea visului a multor generaţii de hocheişti, titlul naţional. Echipa gălăţeană va întâlni în finală Steaua, care a trecut în meciul 5 de Progym Gheorgheni cu 5-3. Dunărea şi Steaua se vor înfrunta pe sistemul în care echipa care obţine 4 victorii din 7 partide este declarată campioană.
Declaraţii:
Attlia Goga - Dunărea: „Este cel mai dramatic meci pe care l-am jucat vreodată. Mă bucur că am împlinit visul Galaţiului de a juca finala campionatului. Atmosfera din tribune a fost fantastică şi cred că publicul ne-a împins spre victorie“.
Cătălin Geru - Dunărea: „Băieţii mi-au făcut o bucurie fantastică. Vreau să mă retrag din postura de campion al României. Visul meu de a fi o dată campion, şi la Galaţi, se află aproape de a se îndeplini. Această echipă are perspective mari şi veţi vedea că la anul va fi şi mai puternică.\"
