Cireşele amare sunt apreciate nu doar pentru gustul lor, ci şi pentru conţinutul ridicat de vitamine şi minerale pe care îl conţin. Dulceaţa rafinată din aceste fructe, o mândrie a marilor case moldovene şi valahe, este o perlă strălucitoare a bucătăriei elegante româneşti.
Cireşul sălbatic (Cerasus avium), sau păsăresc, cum mai este cunoscut în vorbirea populară este o specie indigenă ce creşte spontan în pădurile de deal mai ales ca arbore de amestec, rezultat al regenerării naturale, fiind extins apoi prin cultură şi în alte zone, fără să depăşească altitudinea de 800 m. Scoarţa este brună-violacee, exfoliabilă în fâşii circulare. Florile apar înaintea înfrunzirii în lunile aprilie-mai. Fructele sunt drupe, roşii uneori negricioase de circa 1 cm diametru. Înfloreşte şi produce fructe anual, abundent, fructe care au un gust dulce-amărui. Din cireşul păsăresc au derivat şi soiurile cultivate, cu fructe mari şi dulci. Are o creştere rapidă până la vârsta de 50-60 de ani, depăşind fagul, după care creşterea stagnează.
Este întâlnit în majoritatea zonelor ţării noastre. Cireşul în forma sălbatică este răspândit în regiunile submeridionale şi temperate din Europa, Turcia, Caucaz, Transcaucazia până în nordul Iranului. Prin cultivare de către om apare acum în Africa de Nord, regiunea de est din America de Nord şi Asia de Sud.
Cireşul amar este un pom fructifer a cărui coajă este folosită pentru pregătirea anumitor medicamente. În ceea ce priveşte valoarea alimentară, din cireşele care se recoltează în lunile mai, iunie şi iulie se pot face gemuri, compoturi, jeleuri, dulceţuri, un preparat alcoolic cunoscut sub numele kirsch. Fructele sunt mai mici decât cireşele dulci, mai perisabile şi sunt mai bogate în tanin. Dulceţurile şi compoturile sunt mai indicate să fie folosite decât fructele proaspete mai ales pentru cei care au organismul sensibil. Cozile cireşelor se usucă, după ce fructele au fost culese.
Considerate super-fructe, pentru că au foarte mulţi nutrienţi, cireşele conţin peste 70% apă (la fel ca organismul uman), restul de 30% fiind format din: complexul de vitamine B (B1, B2, B6), vitaminele A, C, E şi PP; minerale şi oligoelemente precum: fier, îndeosebi potasiu (220 mg%), calciu, fosfor, magneziu, cupru, zinc, cobalt. Mai conţin albumină, hidraţi de carbon, fibre alimentare, acizi organici liberi, potrivit www.buzznews.ro
Cireşele amare se numără printre fructele cu nivelul cel mai ridicat de antioxidanţi. Fie că le consumăm proaspete, sub formă de sirop sau de dulceaţă, acestea sunt adevărate medicamente pentru organismul uman. Sucul de cireşe amare şi cireşele amare uscate au chiar mai mulţi antioxidanţi decât coacăzele şi sunt mai puternice decât vitamina E. Conform American Chemical Society, consumul a 20 de cireşe amare pe zi poate oferi aceeaşi ameliorare a durerii pe care o obţinem după ce luăm o aspirină sau un nurofen. Cu cât cireşele au o culoare mai închisă, cu atât mai mare este conţinutul lor de antocianine. În coaja cireşelor se afla cei mai mulţi antioxidanti, care sunt esenţiali pentru sănătate.
Verdictul dat în urma a zece ani de studii minuţioase în diverse laboratoare şi spitale universitare a fost clar: delicioasele fructe roşii sunt un medicament incontestabil, care combate cu un incredibil succes câteva zeci de boli grave.
Cireşele amare sunt un excelent remediu pentru tratarea durerilor musculare, a îmbătrânirii premature, a afecţiunilor inflamatorii, a bolilor hepatice, a tumorilor maligne sau benigne.
Prezenţa acidului elagic (compus fenolic) cât şi a unui procentaj mare de flavonoide ca: antocianidine, quercitin, conferă cireşelor proprietăţi antioxidante cu o acţiune puternică de anihilare a efectelor generate de radicalii liberi, şi de scădere a nivelului de acid uric din sânge.
Cireşele amare sunt, de asemenea, singura sursă naturală de melatonină, un atioxidant puternic, cu proprietăţi imunomodelatoare. În plus, cireşele conţin compuşi care protejează împotriva bolilor neurodegenerative.
O altă virtute terapeutică a acestui produs este conţinutul bogat în potasiu, care împiedică creşterea colesterolului. Specialiştii în medicină naturistă îi sfătuiesc pe cei cu afecţiuni respiratorii (astm, bronşită) să consume cireşe proaspete.
Pentru efectele lor terapeutice, cireşele amare sunt folosite cel mai des contra unor boli degenerative, contra bolilor cardiace sau vasculare, ori contra unor forme de cancer. Cireşele amare reduc durerea, inflamaţiile şi efectele ce se datorează nutrienţilor vegetali numiţi şi antocianine.
Acţionează asemenea unui depurativ puternic, detoxifiant şi energizant fizic şi psihic. Bogate în vitamina C, calciu, magneziu şi potasiu, aceste fructe joacă rolul unui sedativ al sistemului nervos. Depresia şi insomnia pot fi vindecate cu succes cu o cură de cireşe amare care presupune consumul unui kilogram pe zi sau sirop de cireşe amare. Cura cu cireşe amare va îmbunătăţi somnul, eliminând încet şi sigur somnul agitat, insomnia şi oboseala asociată cu acestea.
Ceaiul de cozi de cireşe are efecte diuretice şi este indicat în afecţiunile de rinichi. Decoctul din cozi de cireşe (sau vişine) se prepară dintr-un pumn de codiţe (pedunculi) la 0,6 litri apă rece. Se fierbe 15-20 de minute, apoi se îndulceşte şi se bea călduţ, în cursul unei zile, în 3-4 reprize. Are efect diuretic (datorită sărurilor de potasiu). Dă rezultate bune în afecţiuni ale rinichilor şi ficatului.
Ceaiul din scoarţă şi frunze de cireş este indicat în gripă şi contra tusei. Gumnele de pe scoarţa cireşului se folosesc în tratarea artritelor. Aceste gume sau cleiuri dizolvate în apă, dau o soluţie numită "loţiune contra pecinginii". Pecinginea este o boală de piele contagioasă, caracterizată prin erupţie.
Cireşele amare reduc riscul de cancer de colon şi a celui gastric. Un studiu de medicină a evidenţiat faptul că cireşele amare previn cancerul de colon, al treilea cel mai frecvent cancer la nivel mondial. De altfel, o cură de 6-8 săptămâni cu cireşe amare, când cancerul de colon este instalat, scade volumul tumorilor în 40% din cazuri. Studii similare au arătat şi influenţa cireşelor în reducerea numărului de celule bolnave în cancerul de sân, potrivit www.emigrantul.it.
Cireşele amare sunt indicate în bolile reumatice, ateroscleroză, hipertensiune arterială, constipaţie. Peste 62% din europeni suferă de afecţiuni reumatice. Tratamentul cu cireşe amare timp de 6-8 săptămâni ajută în reducerea inflamaţiilor, elimină durerile treptat, împiedică apariţia proceselor degenerative, redă mobilitatea articulară.
Cireşele amare pot preveni demenţa senilă şi boala Alzheimer. Un colectiv de medici americani, condus de neurologul Kim Do, a demonstrat că substanţele chimice din cireşele amare sau cele negre încetinesc procesele de îmbătrânire ale celulelor nervoase, potrivit www.emigrantul.it. Curele de cireşe amare sunt de un real beneficiu la orice vârstă.
