La alegerile parlamentare din România de după 1989 s-au aplicat două sisteme de vot: vot în baza scrutinului de listă şi repartizarea mandatelor în baza reprezentării proporţionale (1990-2004); sistem mixt, în care votul a fost uninominal iar reprezentarea mandatelor a fost de tip reprezentare proporţională. Cu excepţia primelor alegeri parlamentare de după 1989, din 20 mai 1990, când nu a existat nicio condiţie de prag electoral, la toate celelalte scrutinuri a existat o astfel de condiţie.Primele alegeri legislative din 20 mai 1990, şi-au ales membrii parlamentului bicameral, prin vot proporţional, pe liste de partid, fără existenţa unui prag electoral. În ceea ce priveşte candidaturile independente, fiecare astfel de candidat trebuia să fie susţinut de cel puţin 251 de cetăţeni cu drept de vot.
Scrutinul de listă presupune că fiecare partid sau alianţă electorală îşi întocmeşte liste de candidaţi, în funcţie de scorul partidului, persoanele care ocupă primele poziţii având mai multe şanse. Cu cât procentul obţinut de un partid în alegeri, la nivel naţional, este mai mare, cu atât mai mulţi candidaţi de pe lista partidului respectiv vor avea şanse mai mari să li se aloce un mandat. Principiul reprezentării proporţionale presupune că mandatele de parlamentar se repartizează proporţional cu procentul de voturi obţinut de partid în alegeri la nivel naţional, astfel încât parlamentul să reflecte într-o măsură cât mai mare votul exprimat de cetăţeni.La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 s-a menţinut scrutinul de listă şi repartizarea mandatelor în baza reprezentării parlamentare, dar s-a introdus şi un prag electoral de 3% din totalul voturilor exprimate la nivel naţional. Pragul electoral reprezenta numărul minim necesar de voturi valabil exprimate pe întreaga ţară pentru reprezentarea parlamentară a partidelor. În cazul coaliţiilor electorale, la pragul de 3% s-a adăugat câte un un procent din totalul voturilor valabil exprimate pe întreaga ţara pentru fiecare membru al coaliţiei, începând cu al doilea partid sau formaţiune politică, fără a se depăşi însă 8%. Norma de reprezentare fixată de legislaţie pentru scrutinul din 1992 era de un deputat la 70.000 de locuitori şi un senator la 160.000 de locuitori.Următorul scrutin din 3 noiembrie 1996 s-a desfăşurat, în linii mari, după aceleaşi reguli, ca şi cel din 1992, menţinându-se acelaşi sistem de vot, acelaşi prag electoral şi aceeaşi normă de reprezentare.Şi alegerile parlamentare din 26 noiembrie 2000 au menţinut sistemul de vot de tip scrutin de listă şi reprezentare proporţională, precum şi norma de reprezentare, dar au crescut pragul electoral la 5% pentru partide şi au instituit unul special pentru coaliţii, de minimum 8% şi maximum 10%.În 2004, alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor s-au desfăşurat într-un cadru constituţional nou, marcat de revizuirea Constituţiei, în 2003, fiind pentru ultima oară când alegerile parlamentare s-au desfăşurat în acelaşi timp cu cele prezidenţiale. Conform Constituţiei din 1991 revizuite în 2003, alegerile prezidenţiale urmau să aibă loc din cinci în cinci ani, iar cele parlamentare din patru în patru ani. Sistemul de vot, pragul electoral şi norma de reprezentare au rămas nemodificate.În premieră după 1989, la alegerile din 30 noiembrie 2008 s-a schimbat sistemul de vot. Astfel, sistemul electoral specific acestor alegeri, aplicat şi scrutinului din 9 decembrie 2012, a fost considerat unul mixt, deoarece, deşi sunt votate persoane, se păstrează proporţionalitatea reprezentării partidelor în legislativ. Astfel, fiecare partid are în parlament un număr de reprezentanţi corespunzător procentelor obţinute la nivelul întregii ţări.
În ceea ce priveşte atribuirea mandatelor, partidele sau alianţele politice sau electorale, acestea primesc mandate doar dacă depăşesc pragul electoral la nivel naţional. Altfel spus, chiar dacă un candidat al partidului sau alianţei câştigă 50%+ 1 dintre voturile valabil exprimate în colegiul unde candidează, nu va primi mandatul dacă partidul, alianţa politică sau electorală nu a depăşit pragul electoral la nivel naţional. Raţiunea acestei prevederi este dată de faptul că un candidat provenit din partea unui partid, spre deosebire de un candidat independent, candidează cu o platformă a partidului, şi nu cu una strict personală. Astfel, acesta nu va putea promova în parlament, de unul singur, un program politic care a fost gândit pentru un partid.
Pentru ca un partid să intre în parlament trebuie să depăşească 5% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel naţional sau candidaţii săi să câştige cel puţin 6 colegii uninominale în cazul alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi 3 colegii în cazul alegerilor pentru Senat. În cazul alianţelor politice sau electorale, pragul electoral creşte cu 3% pentru al doilea membru al alianţei şi 1% pentru următorii, fără a depăşi 10%.
La rândul lor, candidaţii independenţi trebuie să beneficieze de susţinerea a minimum 4% din numărul total al alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candidează, dar nu mai puţin de 2.000 de alegători pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegători pentru Senat. Candidaţii pot fi susţinuţi numai de cetăţeni cu drept de vot. Fiecare cetăţean poate susţine un singur candidat la fiecare tip de candidatură, pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat.
Pentru organizaţiile minorităţilor naţionale se stabileşte un coeficient electoral obţinut prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate la nivel naţional la numărul total de mandate. Primesc mandate acele organizaţii ale minorităţilor care au primit un număr de voturi mai mare de 10% din coeficientul electoral. Cu alte cuvinte, o astfel de organizaţie obţine un mandat dacă primeşte 10% din numărul de voturi necesare unui partid politic pentru a primi un mandat.
Anul acesta, scrutin de listă şi reprezentare proporţională
Alegerile din 11 decembrie 2016 aduc modificări semnificative, prin faptul că se revine la sistemul electoral de tip scrutin de listă şi reprezentare proporţională. O altă noutate legislativă a acestui scrutin este modificarea normei de reprezentare de la un deputat la 70.000 de locuitori, cât era în vechea prevedere legală, la un deputat la 73.000 de locuitori. La Senat, norma de reprezentare este mărită de la un senator la 160.000 de locuitori, la un senator la 163.000 de locuitori. Deşi pragul electoral rămâne nemodificat la alegerile din 2016, acesta se poate calcula în două moduri: fie prin raportarea procentului de 5% la totalul voturilor valabil exprimate la nivel naţional, fie prin calcularea procentului de 20% din voturile valabil exprimate în cel puţin patru circumscripţii electorale pentru toţi competitorii electorali.
