Cea mai mare dispută politică a fost declanşată zilele trecute de declaraţia preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, care a anunţat că intenţionează să schimbe obiceiul ca membrii Parlamentului să locuiască la hotel. „Mergem a spus el, pe varianta în care toţi parlamentarii primesc o sumă fixă, transparentă, cu care îşi vor putea închiria un apartament în Bucureşti”. În felul acesta, a argumentat el, s-ar economisi 60% din cheltuielile actuale.
Probabil că niciun alt subiect de pe pământ, cu excepţia pensiilor speciale, nu ar fi suscitat reacţii mai vii şi mai prompte, opinează jurnaliştii de la Deutsche Welle. Firea multora s-a dezvăluit din sarcasmul cu care s-au grăbit să denunţe „populismul” deputatului Valeriu Zgonea şi din panica evidentă care i-a cuprins în faţa acestei neaşteptate propuneri. Putem presupune că preşedintele Camerei Deputaţilor speră să dea o teribilă lovitură de imagine, dar mai importantă este incapacitatea demnitarilor de a admite un sacrificiu personal. S-a arătat pe bună dreptate că dacă demnitarii PDL ar fi făcut sacrificii personale, dacă ar fi manifestat solidaritate şi empatie faţă de cei cărora le-au tăiat salariile, dacă cel puţin ar fi renunţat de ochii lumii la maşinile de lux nu ar mai fi ajuns în situaţia lamentabilă de astăzi. Or, faptul că demnitarii statului şi clienţii lor nenumăraţi ascunşi prin nişele puterii au prosperat în ultimii ani şi au afişat acest lucru în mod ostentativ ca pe un trofeu cuvenit celor „merituoşi” a creat o motivată antipatie publică, pe care nimic nu o poate compensa.
Reacţia negativă a unor deputaţi la propunerea lui Valeriu Zgonea este de aceeaşi natură. Nimeni nu vrea să renunţe la nimic din ce are, dar totodată destui sunt pregătiţi să predice sonor despre austeritate ca înţelepciune politică. Lecţia e valabilă pentru toţi şi pentru stânga şi pentru dreapta.
Problema este că argumentaţia preşedintelui de Cameră nu este fără fisuri. Nu este sigur că piaţa liberă a Bucureştiului poate oferi suficiente apartamente decente la preţuri mai mici decât cazarea la hotel, nu este sigur că licitaţiile de până acum nu au fost trucate şi preţurile umflate, nu este sigur că în condiţii de integritate deplină nu s-ar putea obţine de la anul preţuri mai bune. Se ştie cum stau clienţii partidelor în block start-uri să obţină comenzi publice odată ce se lansează o nouă ofertă.
În sfârşit, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, se înşală atunci când spune că peste tot în Europa deputaţii îşi închiriază singuri locuinţe pe baza unei sume fixe. Din multe pricini nu este peste tot la fel. În Franţa de pildă, care este modelul cel mai admirat al politicii româneşti, membrii Adunării Naţionale se bucură de multe privilegii şi locuiesc adesea la hoteluri cu care Parlamentul are contract, în camere ale căror tarife variază între 200 şi 300 Euro.
De aici se mai vede însă că, în spiritul lucrurilor, preşedintele Camerei nu se înşeală, căci problema privilegiilor parlamentare se pune cu mare acuitate şi în alte părţi. Totuşi mai înainte de a pune problema în aceşti termeni ar trebui examinate cu atenţie toate variantele.
