Deşi am auzit de "fake news" abia recent, în contextul controverselor legate de modul de desfăşurare a campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din SUA din 2016, acest fenomen nu este deloc unul modern. Diseminarea de informaţii false pentru a obţine anumite avantaje, pentru a influenţa anumite categorii de persoane sau pentru a genera anumite reacţii există, probabil, de când lumea şi cu siguranţă se manifesta încă din zorii presei scrise, conform unor materiale publicate de revista Politico şi de site-ul socialhistorian.com.
De la ştiri fabricate despre iminenta punere sub acuzare a lui Hillary Clinton, contracandidata democrată în alegeri a republicanului Donald Trump, până la zvonurile despre un lucrător poştal din Ohio care ar fi distrus buletine de vot pentru a-l ajuta pe Trump să câştige alegerile, astfel de poveşti, care mai de care mai colorate, mai senzaţionale sau de-a dreptul incredibile, s-au propagat cu rapiditate în social media, un mediu a cărui permeabilitate şi răspândire globală contribuie enorm şi în egală măsură atât la informarea, cât şi la dezinformarea oamenilor. În unele cazuri, astfel de ştiri false au stârnit reacţii violente, aşa cum a fost cazul unui bărbat care a deschis focul cu o armă automată într-un restaurant din Washington, susţinând că investighează informaţia (mincinoasă) conform căreia unul dintre consilierii lui Hillary Clinton, John Podesta, ar fi condus o reţea de abuzare a copiilor în respectivul local.
Însă în pofida atenţiei care i s-a dat acestui fenomen în contextul alegerilor americane, despre care unii experţi au ajuns la concluzia că ar fi fost influenţate decisiv de o astfel de campanie de dezinformare şi intoxicare, fenomenul "fake news" nu este deloc nou. Conform specialiştilor, acest fenomen ar fi apărut în urmă cu 500 de ani, odată cu invenţia tiparului ca metodă de răspândire a informaţiilor. Încă de la început, ştirile false erau concepute să fie, în special, senzaţionale şi chiar extreme pentru a inflama pasiuni şi prejudecăţi. Nu de puţine ori, astfel de ştiri au provocat violenţe. Propaganda nazistă a preluat un astfel de subiect fals, ce a apărut încă din secolul XV în spaţiul european, conform căruia evreii ar fi băut în mod ritual sânge de copii.
Până a se ajunge la explozia din prezent legată de folosirea în masă a unor site-uri de socializare, fenomenul "fake news" a primit un prim imbold după ce Johannes Gutenberg a inventat tiparul, în 1439. Pe atunci, era extrem de greu să verifici o informaţie tipărită. Erau luate şi atunci în considerare mai multe surse de informare, dar nu existau conceptele etice şi de obiectivitate jurnalistică. Cititorii trebuiau să fie foarte atenţi pentru a nu se lăsa păcăliţi. În secolul XVI, informaţiile primite din surse ale autorităţilor sau din documente secrete sustrase şi publicate erau considerate de încredere, aşa cum a fost cazul corespondenţei dintre conducătorii veneţieni, denumită "relazioni". Nu a trecut mult însă până când aceste "relazioni" au început să fie "fabricate". Din secolul XVII istoricii au început să verifice, pe cât posibil, informaţiile pe care le publicau şi prezentau sursele sub forma unor note de subsol.
Răspândirea tiparului a dus şi la răspândirea fenomenului "fake news", de la informaţiile spectaculoase despre monştri marini care înghiţeau corăbii întregi şi până la cele despre vrăjitoare şi despre păcătoşii care atrag dezastre naturale sau molime asupra unor regiuni întregi. Practic, cu cât minciuna era mai sfruntată şi mai umflată, pornind totuşi de la superstiţii şi prejudecăţi răspândite în popor, cu atât devenea mai credibilă.
Cutremurul de la Lisabona, una dintre cele mai complexe ştiri false din toate timpurile
Din acest punct de vedere, ştirea despre cutremurul de la Lisabona din 1755 a fost una dintre cele mai complexe ştiri false din toate timpurile pentru că numeroase autorităţi laice şi clericale europene au considerat seismul drept răzbunare divină împotriva păcătoşilor. Aşa cum oamenii care au murit în urma cutremurului erau consideraţi plini de păcate, cei care au supravieţuit erau consideraţi reprezentări ale virtuţii şi credinţei. La scurt timp în Portugalia a apărut genul pamflet care era bazat pe informaţii false (relaçoes de sucessos). Conform unor astfel de ştiri false, unii oameni ar fi scăpat datorită unei apariţii a Fecioarei Maria. Astfel de interpretări ale evenimentelor naturale prin prisma religiei l-au făcut pe celebrul filosof francez iluminist Voltaire să pornească "o cruciadă" împotriva ştirilor false religioase, în special a celor care explicau fenomenele naturale pe principii mistice.
Nici măcar revoluţia ştiinţifică adusă de Iluminism nu a putut opri flagelul "fake news". Spre exemplu, în anii premergători Revoluţiei Franceze, la Paris apăreau numeroase pamflete pe seama spectaculosului deficit bugetar înregistrat de guvernul vremii. Fiecare tabără politică avea propriile variante şi-i găsea răspunzători pe cei din tabăra rivală. Cititorii erau nevoiţi să fie foarte atenţi şi foarte exigenţi cu informaţiile pentru a înţelege cam cum stăteau de fapt lucrurile, pornind de la adevărurile parţiale strecurate prin aceste pamflete pentru a le creşte veridicitatea.
Chiar şi Părinţii Fondatori ai SUA au practicat răspândirea de ştiri false. Pentru a creşte susţinerea populară pentru revoluţie, Benjamin Franklin a fabricat ştiri false despre ucigaşii indieni care luau scalpuri şi care acţionau la comanda regelui Marii Britanii, George al III-lea. Alţi lideri revoluţionari americani răspândeau ştiri false conform cărora monarhul britanic ar fi trimis mii de soldaţi să traverseze Atlanticul pentru a îneca revoluţia în sânge, sperând ca astfel să crească numărul americanilor care se înrolează să-şi apere ţara.
Începând cu secolul XIX fenomenul "fake news" a căpătat în special valenţe rasiste. Spre exemplu, în America apăreau ştiri cu afroamericani care au devenit peste noapte albi, dar şi ştiri despre crime produse de sclavii de pe plantaţii. Celebre din epocă sunt şi ştirile despre viaţa de pe Lună publicate de The New York Sun. În 1844 ziarele anticatolice din Philadelphia publicau informaţia falsă că etnici irlandezi furau biblii din şcolile publice, informaţie care a provocat o reacţie violentă împotriva Bisericii Catolice din SUA. La sfârşitul secolului XIX plutocraţi precum William Randolph Hearst şi publicaţia acestuia, Morning Journal, au apelat la exagerări şi deformări ale realităţii pentru a porni un război. Atunci când corespondentul trimis de Hearst la Havana a transmis informaţia că nu va fi niciun război hispano-american, Hearst - care i-a inspirat lui Orson Welles celebrul personaj Citizen Kane - a dat un răspuns ce a devenit celebru: "Tu trimite-mi poze şi fac eu rost de război". Ce a urmat? Hearst a publicat informaţia falsă conform căreia autorităţile cubaneze ar fi percheziţionat la piele femei americane iar războiul a început.
Regimurile totalitare care au cunoscut o perioadă de maximă influenţă în prima parte a secolului XX şi apoi Războiul Rece cu maşinăriile de propagandă bine unse ale celor două tabere au continuat proliferarea fenomenului "fake news" care a ajuns la apogeu la începutul acestui secol, odată cu răspândirea accesului la internet şi apariţia social media şi a blogurilor.
Recent Facebook a început să-şi îndemne utilizatorii din 14 state sa citească un ghid despre ştirile false, oferind o serie de sfaturi pentru a le recunoaşte şi încurajând o abordare sceptică faţă de titlurile de ştiri în general şi verificarea sursei informaţiei.
