Primele vieţuitoare care au manifestat capacitatea de control al locomoţiei au rămas în mediul acvatic şi au dat naştere la descendenţii de astăzi care sunt capabili să se deplaseze pe planşeul oceanic în mod asemănător mersului mamiferelor, relatează Phys.org citând un studiu publicat recent în revista ştiinţifică Cell.
''S-a bănuit că abilitatea de a merge a evoluat pe parcursul tranziţiei vertebratelor din mare pe uscat'', a declarat Jeremy Dasen, neurobiolog în cadrul Departmentului de Neuroştiinţe şi Fiziologie al Facultăţii de Medicină de la Universitatea din New York. ''Am fost surprinşi să aflăm că anumite specii de peşti au capacitatea de a merge. În plus, ei utilizează un program de dezvoltare la nivel neural şi genetic aproape identic cu cel folosit de vertebratele mai avansate, printre care se numără şi oamenii'', a adăugat cercetătorul.
Oamenii de ştiinţă şi-au concentrat analiza pe dezvoltarea neurală a unei specii de peşte numită Leucoraja erinacea. Înrudit cu rechinii şi pisicile de mare, acest peşte cartilaginos este foarte apropiat de primele vertebrate primitive deoarece a suferit foarte puţine modificări faţă de strămoşii săi care au trăit în urmă cu sute de milioane de ani.
Aceşti peşti au două seturi de aripioare: cele mari, pectorale, pe care le folosesc pentru înot, şi aripioare mai mici, pelvine, pentru deplasarea pe planşeul oceanic. În acest din urmă caz, studii anterioare au demonstrat că această specie ''merge'' prin mişcări stânga-dreapta, într-un mod similar deplasării pe uscat a vieţuitoarelor vertebrate avansate.
Cercetătorii au utilizat o tehnică recent dezvoltată de secvenţiere a acidului ribonucleic ARN pentru evaluarea repertoriului genelor exprimate în neuronii motori ai acestui peşte. Ei au descoperit că aceste gene prezintă similarităţi cu cele ale mamiferelor. În plus, specialiştii au observat că subtipuri de neuroni esenţiale pentru controlul muşchilor care ''comandă'' îndoirea şi îndreptarea membrelor sunt prezente în neuronii motori ai acestui peşte.
''Aceste descoperiri sugerează că programul genetic ce determină capacitatea nervilor din coloana vertebrală de a mişca muşchii a apărut de fapt cu milioane de ani mai devreme decât am presupus'', a subliniat Dasen. "Această deplasare realizată cu aripioarele, ca şi mişcările de mers utilizează acelaşi program de dezvoltare'', a adăugat el.
