India nu exportă doar faimoasele textile căutate de fabricile din toată lumea, ci şi... directori de multinaţionale. Cu studii de management şi MBA, aceştia ocupă fotoliul de CEO în companii precum MasterCard sau Pepsi. Vindi Banga şi fratele său Ajay au absolvit facultăţi şi MBA-uri de renume din Vest. Astăzi, primul este CEO în cadrul Unilever, iar Ajay conduce firma de private equity Clayton, Dubilier and Rice. Însă cei doi nu sunt cazuri izolate. Lista directorilor de succes, cu rădăcini indiene, îi include pe CEO-ul Citigroup, Vikram Pândit, şi pe cel al PepsiCo, Indra Nooyi. De altfel, aceasta din urmă a fost aleasă anul trecut, pentru al patrulea an la rând, cea mai influentă prezenţă feminină din mediul de business de către revista Forbes. Ambii au urmat cursurile prestigioasei universităţi Harvard. În topul executivilor de succes se numără şi omul de afaceri Lakshmi Mittal, CEO al ArcelorMittal, cu afaceri şi în România.
Care este secretul?
Cu un număr atât de mare de executivi indieni, chinezii şi cei din sudul Asiei se întreabă cum de reuşesc indienii să obţină aceste slujbe. Motivul este simplu. Jill Ader, CEO-ul unei firme de resurse umane, crede că aceştia se nasc într-o economie în plină dezvoltare şi sunt şcoliţi apoi în cele mai de succes şcoli de business din lume. În plus, vorbesc engleza, limba globală a afacerilor. Este riscant să generalizăm aceste date într-o ţară cu o populaţie de 1,2 miliarde de persoane, dar adevărul este ca indienii obţin tot mai multe slujbe în companii de top. Un studiu S&P arată că într-un top al celor mai importante 500 de companii din lume, cei mai mulţi directori sunt indieni, după cei americani.
Ce avantaje au companiile cu un CEO indian
Pentru multinaţionale, un lider care a lucrat pe o piaţă asiatică este cu siguranţă un avantaj pentru că ştie caracteristicele unei pieţe emergente specifice. Mai mult, companii precum Pepsi, Hewlett-Packard sau IBM au multe unităţi de producţie aici şi este natural ca şi executivii de top să provină din astfel de ţări.
Spre deosebire de americani, ei ştiu să se descurce în “jungla” birocratică a mediului de business indian. Iar faţă de chinezi, care apelează la politicieni pentru a rezolva o problemă, ei îşi susţin punctul de vedere.
Liberalizarea economică a Indiei, începută în 1991, a impulsionat şi mai mult această generaţie de manageri – le-a dat accesul la o piaţă în plină dezvoltare. Astfel, tinerii executivi au trebuit să lupte cu produsele companiilor străine şi să lanseze unele mai bune, dar la acelaşi preţ.
