Hai să vedem, măi oameni buni, cum e cu stânga, cu dreapta, cu adevărul sau cu minciuna. Hai să vedem: păi, până una-alta, nici un guvern nu ne-a făcut să ne simţim mai BINE. OK, NUU??? Stăteam şi eu mai zilele trecute şi pe când îmi sorbeam şi eu ness-ul ăla de treizeci de bani, neavând ce face, m-am dus prin piaţă, chipurile să-mi iau şi eu ceva de haleală. Măiii!!!, oameni buni, nu de alta, da' de felul meu fac piaţa mai în fiece zi, numai că nu mă aşteptam ca porcu' să se facă atât de nesimţit (la preţ), vaca să-mi umble prin portofel mai mult decât îi permit coarnele şi oile alea păscute pe plaiurile noastre mioritice să ne dea o brânză de peste douăzeci de lei kilogramul. Hai că deja am uitat ce voiam să vă spun, măi oameni buni, noi, ăştia, nu neapărat noi ăştia mai săracii (că dacă stăm şi analizăm mai sunt şi săraci cu 12 milioane pensie pe lună, mai mult decât un salariu al unui om căruia poate îi trece os pe os ca să facă zece milioane, sau şase, sau şapte) săracii noi ăştia care ne ducem dimineaţa şi ne cumpărăm un ness cu treizeci de bani, noi ăştia care ne facem atunci când ne este foame o omletă dintr-un singur ou, stăm şi noi şi ne gândim ce să mai facem ca să mai trăim oleacă mai bine. Păi ce să mai facem, doar să ne apucăm de ”tâmplărie”, adică de dat pe la tâmpla omului, de furat lănţişoare de pe la gâtul domnişoarelor cu bani nemunciţi, sau, mai rău, să intrăm în politică, nu de alta, da' în politică nu trebuie să ai creier, ci doar euroi, n-aţi văzut, dai 50 de mii de euro şi ai asigurat un loc de parlamentar. Acu', hai să mai vedem şi ce mai e prin ţărişoara noastră, nu de alta da' Băse a câştigat concursul ăla cu săritura peste şaizeci de ani, cu toate blestemele poporului, cu toate blestemele lui Ponta, a lui Crin şi a întregii grădini botanice a României. Acu', cinstit, pentru omu' ăla care se numeşte Băsescu, n-am decât să-i urez atât: „vânt din pupa!” şi să uite cum e să ”trăiţi bine” şi mai am o urare: ”Dom' comandant de navă, dom' preşedinte de ţară, promite-ne şi tu că te scufunzi cu noi odată, atunci când vine sfârşitul lumii... sau a României”. Ce să mai vorbim despre bancherii României, păi, nu de alta, dar am păţit-o şi eu pe pielea mea în urma unui împrumut, probabil că am ”cotizat” şi eu ca mai toţi românii proşti de pe plaiurile mioritice, că vorba aia, noi mai cu oile, mai cu medalii olimpice, mai cu creiere pe la NASA, mai cu o mare cucerire a turcilor, mai cu îngropat babe prin Italia, uite că am luat-o şi eu şi am pierdut, nu bani, că n-am, doar că mă împiedic în chestia asta cu adevăr sau minciună.
