Trăim într-o ţară în care ruşinea nu există. "Dragii" noştri politicieni, nu vă e ruşine ce se întâmplă între voi, cu noi, cu noi şi alte ţări, cu viaţa însăşi? Până când o să vă mai suportăm colecţia de vorbe atent alese pentru a vă promova interesele şi a schingiui la maxim un popor devenit populaţie prin atâtea plecări în alte zări? Până când o sa ne mai râdeţi în faţă, minţindu-ne cu realizările voastre, fără a avea curaj să coborâţi în realitatea crudă a străzii? Suntem obosiţi de ce se întâmplă în ţara asta, suntem tăcuţi, cenuşii, depresivi, ne bucurăm doar în părţile noastre de viaţă în care pot intra doar oamenii de aproape. Ne-aţi furat speranţa, ne alungaţi siguranţa, vă votaţi între voi şi vă alegeţi doar oamenii care pot dansa după cum voi cântaţi. Părinţii ne sunt bolnavi, prietenii şi rudele aleg să plece în lumea largă, noi, cei rămaşi abia îndrăznim să ne bucurăm minţindu-ne că ce trăim azi e doar tranziţie. Ei bine, tranzităm de atâţia ani şi de fapt nu facem decât să stagnăm. Lăsaţi DNA-ul să-şi facă treaba pentru că mai are multe de spus şi îşi face treaba bine. Ceea ce vouă nu vă convine. Oare de ce? Săpaţi groapa altuia... aţi uitat ce spune proverbul?
