Reluarea creditării nu depinde, decât din punct de vedere contabil, de scoaterea în afara bilanţului a creditelor neperformante, ci va fi determinată de nevoia băncilor de a face profit, a declarat viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, în cadrul unei conferinţe de profil. "Am sugerat băncilor că ar fi bine să scoată în afara bilanţului acele credite neperformante fără speranţă de recuperare şi care sunt provizionate pentru a-şi uşura din punct de vedere contabil capacitatea de relansare a creditării în noile circumstanţe în care accesul la fonduri nu mai este o dificultate şi nivelul dobânzilor la lei a făcut pentru prima dată extrem de atractivă creditarea în monedă naţională. Curăţirea bilanţului poate fi mai degrabă o premisă contabilă, dar premisa reală va fi dată de presiunea economiei reale, nu neapărat o presiune a cererii de credite, cât de nevoia băncilor de a face profit", a explicat Bogdan Olteanu.
El a precizat că resursele potenţiale de profit ale băncilor s-au îngustat, având în vedere că randamentele tuturor titlurilor de stat au scăzut semnificativ în aceşti ani, deci este posibil ca băncile să se întoarcă către activitatea tradiţională de banking, care e aceea de acordare de credite pe baza depozitelor atrase.
Oficialul BNR a adăugat că activitatea de creditare va fi însoţită de dificultăţi, dar reprezintă şi şansa de a derula o serie de politici publice, în special în zona garantării creditelor pentru IMM-uri.
Referitor la reducerea rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei ale băncilor, viceguvernatorul BNR a spus că banca centrală îşi menţine această intenţie, mai degrabă pe termen mediu. El a precizat că, în prezent, există încă surplus de lichiditate în monedă naţională pe piaţă.
"Având acest obiectiv al aderării la zona euro pe termen mediu, e clar că va trebui să ajungem acolo cu un nivel al RMO, printre altele, compatibil cu cel din zona euro, care este de ordinul zecimalelor", a mai spus viceguvernatorul. El admite că nivelul rezervelor minime obligatorii, de 18% pentru euro şi 12% pentru lei, este un cost suplimentar pentru bănci, care se regăseşte în costul creditării, însă consideră că nu reprezintă un impediment semnificativ al creditării în lei.
