Ministerul Transporturilor a tăiat din finanţarea pentru Magistrala 5 de metrou, ceea ce s-ar putea solda cu întârzierea finalizării lucrării, dar şi de la lucrările pentru Centura Capitalei, din lipsă de bani. Vrea însă să reînceapă în 2013 lucrările la Canalul Dunăre-Bucureşti, un proiect ce ar costa 1,8 miliarde euro.
Directorul Administraţiei Naţionale a Canalelor Navigabile, Daniel Georgescu, a declarat că intenţionează să acceseze fonduri europene pentru reînceperea construcţiei. În caz că nu va reuşi acest lucru, el va apela la investitori străini. Proiectul va genera 500 de locuri de muncă şi va uşura considerabil traficul pe ruta Constanţa – Bucureşti, spun reprezentanţii Ministerului Transporturilor. Dacă lucrările vor începe anul viitor, aşa cum se doreşte, în 2017 vor putea circula primele barje pe Canalul Constanţa – Bucureşti. Proiectul a fost introdus, de altfel, în strategia europeană a Dunării.
Canalul, început în 1984
Construcţia canalului Dunăre-Bucureşti a început în 1984, şi la revoluţie era finalizat în proporţie de aproximativ 70%. După 1989, lucrările au încremenit. Viitoarea arteră navigabilă măsoară 73 de kilometri lungime, 80 de metri lăţime şi o adâncime medie de cinci metri.
Portul Capitalei urma să fie la Dărăşti, în sud, şi era aproape gata în 1989. Acum este doar o ruină, în mijlocul unui câmp plin de gunoaie. Câţiva stâlpi, parţial vandalizaţi de căutătorii de fier vechi. Mai mult, o parte din terenul pe care ar fi trebuit să treacă acest canal a fost privatizată de primarul din Olteniţa: edilul a trecut terenul străbătut de Canal mai întâi în proprietatea Primăriei, după care l-a vândut unor firme private clientelare.
Fiecare ministru care a trecut pe la Transporturi a anunţat că va termina lucrările la canalul Dunăre-Bucureşti. Dacă în 2008, Ludovic Orban estima un deviz de 450 de milioane de euro, în 2010 Anca Boagiu vedea costuri de şase ori mai mari, în condiţiile în care canalul ar fi fost prelungit cu 31 de kilometri.
"În ceea ce priveşte proiectul de regulament privind Mecanismul Conectarea Europei, dacă acest instrument va fi validat în cadrul Consiliului TTE, Comisia a acceptat propunerea României de a finanţa din aceste fonduri construcţia Canalului Dunăre-Bucureşti dar şi alte proiecte pe care le vom înainta în perioada imediat următoare. Există un angajament ferm al Comisiei de a oferi României asistenţă tehnică în vederea pregătirii unei liste de proiecte eligibile pentru a creşte capacitatea de absorbţie a fondurilor în perspectiva financiară 2014-2020, atât prin discuţii la Bucureşti cât şi prin detaşarea unor experţi români la Bruxelles", declara ministrul Alexandru Nazare, în luna martie.
Bătaie pe canal
Proiectul Canalului este unul dorit şi de autorităţile locale de la Bucureşti. Sorin Oprescu a susţinut că ar dori să preia această lucrare la municipalitate, în condiţiile dezvoltării unei zone metropolitane a Capitalei. De altfel, el a cerut sprijin în acest sens şi de la autorităţile de la Budapesta. Chiar fostul premier Emil Boc a prezentat proiectul canalului preşedintelui Chinei, în timpul vizitei sale la Beijing din august 2011, Hu Jintao arătându-se interesat de proiect, fără urmări, însă. Elena Udrea dorea şi ea să ia acest proiect la Ministerul Dezvoltării, urmând să îl desfăşoare în parteneriat cu Ministerul Transporturilor.
Un specialist în hidrotehnică, însă, preşedintele Ion Iliescu, declara anul trecut că reluarea lucrărilor la canalul Dunăre-Bucureşti este o prostie, deoarece nu se justifică economic: traficul fluvial pe Dunăre s-a redus până aproape de dispariţie, iar porturile româneşti practic nu mai există. În opinia sa, canalul nu se justifică întrucât între Bucureşti şi Giurgiu, Olteniţa sau Călăraşi traficul fluvial va fi zero, aceste localitaţi fiind conectate de Capitală atât pe cale ferată, cât şi pe şosele. "Atunci, dacă nu există un astfel de trafic, ce poate motiva construirea unui canal? Ce să se transporte pe un asemenea traseu?", se întreba fostul şef al statului.
