Dacă se dă sau nu căldură în Galaţi, vom şti cel mai probabil astăzi. La o primă vedere, decizia prin care Tribunalul a obligat furnizorul de agent termic să alimenteze distribuitorul de căldură ar însemna că până la urmă caloriferele ar trebui să fie încălzite. Dacă nu vor apărea alte interpretări poate vom avea căldură; dacă se vor găsi alte scuze care să blocheze în continuare încălzirea caloriferelor, tot pe pielea noastră vom afla. Problema este ca cel puţin 2.000 de gălăţeni suferă de săptămâni de răceli şi pneumonii, cei mai mulţi fiind bătrânii care stau în casele neîncălzite şi copiii care, la fel, stau în sălile de curs la fel de reci. Chiar dacă situaţia va intra în normal, sunt curioasă: până la urmă, cine şi cum va plăti pentru adevăratul atac la sănătatea gălăţenilor, atac care se tot dă, cu inconştienţă, de zile bune? Cei care au scăpat cu o simplă viroză se pot considera cât de cât mulţumiţi, dar se ştie că în cazul copiilor şi al bătrânilor o simplă viroză poate avea complicaţii din cele mai grave, complicaţii care pot degenera în situaţii limită. Oare părinţii care îşi poartă copiii în braţe prin spitale deoarece nu au avut cum lupta cu frigul din case şi cu cel din sălile de clasă pot fi oarecum mulţumiţi că nimeni nu s-a gândit şi la sănătatea copiilor atunci când fiurnizarea căldurii a devenit mai degrabă vendetă pentru diverse interese decât grijă reală pentru cei care plătesc? O să spuneţi că oamenii au datorii la întreţinere şi, evident, şi din acest motiv s-a ajuns unde s-a ajuns. Dar asta se ştia din vară. A trebuit să aşteptăm frigul pentru ca furnizarea căldurii să devină prioritară, asta deoarece cât a fost cald nimeni sau aproape nimeni nu s-a gândit că vor apărea probleme ? În acest război al căldurii, probabil că prea puţini s-au gândit la sănătatea gălăţenilor. Nu e destul că medicamentele costă de ard buzunarele? Nu e destul că spitalele sunt cum sunt şi chiar o banală internare e un factor de risc? Se pare că nu a contat deloc, deoarece fiecare din cei responsabili în acest joc al încălzirii centralizate a pus problema pe tapet de abia când era cu mult prea târziu. Până la urmă, cei mai câştigaţi au fost cei care au centrale - măcar le e cald şi nu se înbolnăvesc. Culmea e că de la Bucureşti un ministru vine cu ideea suprataxării celor care au centrale şi sfătuieşte blajin populaţia să se gândească de două ori înainte de a se debranşa sau să se renunţe la centralele individuale pentru cele comune. Din păcate, la noi s-a văzut că tot ce este „la comun” nu prezintă siguranţă şi nu cred că propunerea asta va aduce cuiva un pic de popularitate. Singura constatare ar fi că nu doar în Galaţi avem factori de decizie care habar nu au ce se întâmplă în lumea reală, cea dinafara vilelor lor, evident încălzite.
