Mai mulţi laureaţi ai premiului Nobel în economie apreciază că zona euro va supravieţui crizei datoriilor suverane, dar că o eventuală scindare ar putea fi provocată mai degrabă de Germania decât de Grecia. Cu pieţele la marginea prăpastiei din cauza munţilor de datorii formaţi în Europa şi Statele Unite în timpul crizei financiare mondiale, 17 deţinători ai premiului Nobel în economie s-au reunit săptămâna trecută pe insula Lindau de pe lacul Constance din sudul Germaniei, pentru a discuta despre disciplina economică.
Între participanţi se află Joseph Stiglitz, care a primit premiul Nobel în 2001, pentru activitatea sa privind reacţia pieţelor la informaţiile asimetrice, Myron Scholes, laureat în 1997 pentru activitatea în domeniul instrumentelor derivate, şi Robert Mundell, câştigător în 1999 al distincţiei pentru analiza sa în domeniul valutar. "Nu cred că euro este în pragul prăbuşirii. Europa trebuie să meargă înainte, spre un echivalent al Statelor Unite", a arătat Mundell.
Turbulenţele financiare sunt departe de liniştita Lindau, unde participanţii la conferinţă savurează băuturi reci pe terasa centrului de conferinţe de pe malul lacului. Discuţiile au fost însă intense. Subiectele majore de discuţie au fost încetinirea creşterii economiei americane şi dacă o a treia rundă de relaxare monetară cantitativă, din partea Rezervei Federale (Fed), ar fi de ajutor. Majoritatea participanţilor cred că nu.
Discuţiile au fost aprige şi în privinţa stimulilor economici versus austeritate, dar criza din zona euro şi pericolul spargerii uniunii monetare au dominat întâlnirea. "Este foarte greu să separi nişte ouă bătute", a spus Stiglitz, recunoscând că au loc discuţii dacă există "o modalitate optimă de destrămare a zonei euro". El a arătat că economiştii încep să creadă că ar fi mai bine pentru Germania să plece, decât pentru Grecia.
Dacă ţări îndatorate precum Grecia ar ieşi din zona euro, monedele lor naţionale s-ar devaloriza, ceea ce ar face mai dificilă rambursarea datoriilor denominate în euro. În schimb, o ţară bogată cum este Germania ar fi într-o poziţie mai avantajoasă să îşi plătească datoriile, întrucât moneda sa s-ar aprecia probabil faţă de euro. Astfel, problemele legate de ieşirea din uniunea monetară ar fi mult mai mici în cazul Germaniei. Nimeni nu a spus însă dacă zona euro ar mai avea vreun sens în lipsa Germaniei.
Lansarea proiectului monedei unice în 1999 a fost un triumf al politicului faţă de economic. Numeroşi analişti au pus sub semnul întrebării, în acel moment, dacă un grup de ţări poate avea o monedă unică şi o politică monetară comună fără să renunţe la suveranitatea asupra bugetelor. Aceste temeri iniţiale par acum profetice. După o primă decadă de succes, zona euro se află într-o criză existenţială. Trei dintre membrii zonei euro, Grecia, Irlanda şi Portugalia, au solicitat sprijin financiar internaţional, iar alte ţări, precum Spania şi Italia, sunt în pericol. Între timp, în Germania creşte opoziţia pentru alte programe de salvare.
Peste drum de centrul de conferinţe, pe zidul oraşului vechi din Lindau sunt agăţate banere cu texte precum "Lumea nu este de vânzare", "O altă Europă pentru o altă lume" şi "Ruşine economiştilor cu premiul Nobel, care au adus lumea la pământ cu teorii neoliberale".
La conferinţă, tonul este mai optimist. "Este nevoie de o criză reală pentru a avea reforme reale", a declarat Edward Prescott, care a primit premiul Nobel în 2004, împreună cu Finn Kydland. El a adăugat că este nevoie de mai mult decât un bandaj. "Sunt optimist. Europa trebuie să se reformeze. Se vor aşeza la discuţii, vor cădea de acord şi vor aplica reformele. Apoi, Europa va înregistra un boom economic şi va depăşi Statele Unite", a conchis Prescott.
