Statisticile din ultimele luni arată că expansiunea economică la nivel global încetineşte, iar estimările din ultima lună confirmă tendinţa. Indicatorul PMI (Purchasing Managers Index) pe luna iulie, calculat de Markit, arată că sectorul manufacturier se apropie de stagnare la nivel global. La 50,6, JPMorgan Global Manufacturing PMI a căzut la cel mai mic nivel din iulie 2009, lună în care a trecut peste nivelul de 50, sub care este câmpul de contracţie. Indicatorul se formează în urma unui studiu de piaţă în care sunt contabilizate răspunsurile managerilor din 7.500 de companii, din 30 de ţări, la întrebări referitoare la producţie, comenzi noi, timpi de livrare, stocuri şi evoluţia angajărilor.
Pentru Zona euro, indicatorul a coborât la 50,4, cel mai mic nivel de la momentul începerii recuperării economice în octombrie 2009. Cel mai mare impact negativ a fost cel al comenzilor noi, care au continuat să scadă pentru a doua lună consecutivă. Să nu uităm că Eurozona se află într-o criză a datoriilor suverane, în care Spania şi, mai ales, Italia au ajuns să ţină capul de afiş. Mai mult, unii se întreabă dacă nu cumva şi motorul Europei – Germania – n-ar putea începe să dea rateuri, dată fiind dependenţa economiei nemţilor de exporturi, într-o lume în care comerţul global încetineşte.
Industria manufacturieră a Marii Britanii a trecut în teritoriu negativ potrivit datelor PMI din luna iulie, cu o cădere de la 51,4 la 49,1, cel mai prost rezultat din ultimile 26 de luni, pe fondul reducerii angajărilor. Marea Britanie se confruntă deja cu o creştere economică modestă.
În cazul Chinei, indicele HSBC PMI a căzut la nivelul de contracţie de 49,3 de la 50,1 în iunie, cel mai redus nivel din martie 2009. Aici, Banca centrală duce o politică de înăsprire monetară după ce inflaţia a explodat de la începutul anului, lovind din plin populaţia săracă.
SUA, cea mai mare economie din lume şi cel mai important actor în comerţul global, se confruntă şi ele cu perspectiva stagnării economiei şi chiar a recesiunii, şi şi-a văzut de curând ratingul scăzut la AA+ de către S&P. Imediat după ce limita de îndatorare a fost ridicată în ultimul moment, atenţia s-a mutat asupra evoluţiei economiei. Şomajul se menţine la cote ridicate (9,2%) şi numărul celor dependenţi de ajutor guvernamental a ajuns la un nivel record (datele pe mai arată că 15% (45,8 mil.) din populaţia americană este în programul de food stamps). Încrederea consumatorilor rămâne la cel mai jos nivel din 2011 în iulie potrivit Gallup, deşi alte statistici spun că încrederea a crescut. Economistul Martin Feldstein spune că şansele ca economia americană să se întoarcă în recesiune sunt 50-50.
Baltic Dry Index, care măsoară costul transportului mărfurilor vrac pe mare (grâu, minereu de fier etc.) şi este rezultatul dintre cererea şi oferta de transport şi oferă astfel o perspectivă asupra evoluţiei comerţului la nivel global, este în cădere din luna iulie. Acum se află la jumătatea nivelului la care se afla la sfârşitul anului trecut. Indicele este urmărit de economişti pentru că arată tendinţele în comerţul global, mai ales că vorbim de circulaţia mărfurilor brute.
Se preconizează că indicele va scădea în continuare şi din cauza creşterii numărului de vase aflate pe apă în perioada următoare cu 15%, o cifră neobişnuit de mare pentru acest segment.
Harpex, indicele care măsoară evoluţia costului de transport a mărfurilor în containere pe mare – deci acoperă o plajă mai mare a comerţului – se află în cădere din luna aprilie. Pentru că vorbim în mare de transportul de produse finite, deci despre partea de sfârşit a ciclului economic, indicele are mai degrabă o valoare retrospectivă.
Semnele arată că ne îndreptăm spre o nouă recesiune, deşi unii se întreabă dacă cea pornită în 2008 s-a terminat cu adevărat.
Bursele din întreaga lume au căzut puternic în ultimele şedinţe. În aceste condiţii, preşedintele Federal Reserve Ben Bernanke ar putea anunţa o nouă rundă de quantitative easing – a treia – în discursul său anual din luna august de la Jackson Hall, în tentativa de a reporni economia prin pomparea de lichiditate în sistem.
Până acum, programele neconvenţionale ale Fed au ajutat prea puţin economia să crească, având însă un efect benefic asupra pieţelor de capital, aşa cum recunoştea chiar Bernanke, aceleaşi pieţe care acum au intrat în stare de panică.
Pentru că băncile nu au putut să plaseze banii în economie din lipsa cererii solvabile, o parte din aceştia au ajuns să fie folosiţi la tranzacţiile speculative care au umflat preţurile mărfurilor. (De asemenea, o mare parte din bani sunt adormiţi în conturile băncilor la Fed sub formă de rezerve în exces).
Acesta a fost şi cel mai puternic şi mai vizibil efect al "banilor tipăriţi" (de fapt e vorba de bani electronici) de Fed, după ce preţul alimentelor, petrolului şi metalelor a crescut la nivel global şi a început să cadă abia după ce programul QE2 de 600 miliarde de dolari s-a terminat. Doar metalele preţioase au continuat să bată recorduri datorită statului lor de active de refugiu.
Să nu uităm să Fed nu a fost singura bancă centrală care a dus astfel de politici, deşi este de departe cea mai influentă prin statutul dolarului de monedă de rezervă şi de tranzacţie la nivel global. Banca Centrală Europeană a crescut puternic deţinerile de active (deşi a ocolit denumirea de QE), la fel au făcut şi Banca Angliei şi cea a Japoniei.
