Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, la data de 17 octombrie 2019, că un angajator ar putea să supravegheze video salariaţii în situaţiile în care îi suspectează că ar fi comis infracţiunea de furt. Situaţia expusă reprezintă o excepţie, iar angajatorul este obligat să ia doar măsurile necesare pentru a depista aceste fapte.
Hotărârea C.E.D.O. a fost pronunţată în cauza López Ribalda şi alţii contra Spaniei. În speţă, cinci reclamanţi, foşti angajaţi ai unei companii, au invocat încălcarea art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) după ce au fost concediaţi. Angajatorul acestora a decis supravegherea video a angajaţilor după ce a constatat timp de cinci luni neconcordanţe între nivelul stocului şi cifra de afaceri, de unde a rezultat că anumiţi angajaţi au furat din bunurile companiei.
C.E.D.O. a menţionat că „o simplă suspiciune că a fost comisă o abatere de către un angajat nu justifică supravegherea video a acestuia”, ceea ce presupune că suspiciunea trebuie să fie rezonabilă. De asemenea, monitorizarea nu se poate efectua în toalete sau în vestiare deoarece ar aduce atingere vieţii private a angajaţilor. În cazul expus camerele video se aflau în zona caselor de marcat.
Curtea a stabilit că în cauză nu a avut loc încălcarea art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Trei dintre judecători au formulat opinii separate, susţinând că angajatorul ar fi încălcat prevederile articolului menţionat.
Pe de altă parte, conform G.D.P.R. orice situaţie de monitorizare video trebuie adusă la cunoştinţa salariaţilor vizaţi. Autoritatea Naţională de Protecţie a Datelor a reiterat recent obligaţia de informare a salariaţilor monitorizaţi video, fără să facă nicio referire la vreo excepţie de la această obligaţie.
