Comuna Buciumeni a fost una dintre cele mai încercate localităţi de vitregiile iernii, locul unde oamenii au stat izolaţi săptămâni în şir şi de unde bolnavii au fost trasportaţi cu elicopterul către centrele medicale. Zăpada, în Buciumeni, a avut o înălţime în luna februarie de depăşea 4 metri şi cu greu s-a reuşit spargerea peretelui de zăpadă, pentru a se putea ajunge la oamenii disperaţi, flămânzi, însetaţi şi fără lemne. Conducerea comunei a mers cu „sărut mâna” pe la diverse societăţi, solicitându-le acestora sprijinul, cu promisiunea ca după deszăpazire lucrările să fie plătite. Înţelegători, reprezentanţii firmelor au acceptat să efectueze lucrările de deszăpezire şi dintr-un spirit de solidaritate, dincolo de nămeţii uriaşi fiind oamnei suferinzi. Timp de câteva săptămâni, la Buciumeni s-a tot intervenit la deszăpezire, fără ca cineva să plătească lucrările sau măcar combustibilul consumat de utilaje. A venit şi mult aşteptata primăvară, chiar şi Paştele bate la uşă, iar societăţile care au deszăpazit nu şi-au primit nici până astăzi banii pe lucrări. Periodic, reprezentanţii firmelor ce au efectuat deszăpezirea bat la uşa Primăriei Buciumeni pentru a-şi cere drepturile.
Care este „ecoul” cererilor repetate ne spune chiar primarul Stelică Aloman: „Am ajuns, din cauza datoriilor, să primesc vorbe grele şi în Săptămâna Mare. Au venit cei care ne-au deszăpezit în iarnă să le dăm banii pe care îi datorăm. Se ştie că nu avem şi nici nu ne dă nimeni. Nici nu ştiu cum o voi scoate la capăt. Datoria pe deszăpezire este destul de mare, 800 milioane lei vechi”.
Odată cu apariţia razelor de soare, cei din Buciumeni au fost uitaţi, lăsaţi cu grijile şi mai ales cu nevoile lor. O speranţă totuşi există: „Poate acum, înainte de alegeri, să ne lipim şi noi de ceva bănuţi, măcar acum să se uite cineva şi către noi, că suntem destul de săraci iar bugetul nu ne permite luxul de a achita datorii enorme. (...) Speranţa moare ultima, mai ales că de obicei minunile electorale nu sunt poveşti, ele chiar există”.
