Problemele cu care se confruntă la sfârşitul acestui an colosul siderurgic sunt considerate de unii angajaţi doar o strategie pusă la cale în pragul negocierii Contractului Colectiv de Muncă (CCM), acest lucru a reieşit din discuţiile purtate în cadrul şedinţei organizate marţi după-amiază de Sindicatul Naţional Solidaritatea al Metalurgiştilor din România. Scopul şedinţei convocate de liderul Gheorghe Tiber a fost acela de a stabili care sunt revendicările pe care sindicatul le va pune pe tapet în timpul negocierilor cu patronatul care ar urma să înceapă pe data de 15 noiembrie.
„S-a făcut tam-tam că aş fi mutat sindicatul la Jilava, ceea ce este un mare neadevăr. Vreau să vă spun dumneavoastră, celor prezenţi, că nu s-a schimbat nimic în activitatea sindicatului, doar sediul juridic l-am mutat la Jilava, şi am făcut asta pentru că cei care susţin gruparea adversă, care a fost exclusă din sindicat, încearcă prin toate mijloacele, chiar şi prin intermediul justitţiei gălăţene, să ne fure sindicatul, pentru că au anumite interese. Vreau să vă spun că eu nu i-am trădat pe oameni şi nici nu m-am aşezat la masa trădării, aşa cum au făcut alţi lideri de sindicat, pentru a primi un oscior. Dacă făceam asta, nu se mai încerca cu orice preţ distrugerea acestui sindicat şi înlăturarea mea din funcţie”, le-a spus celor prezenţi Gheorghe Tiber. Acesta s-a arătat dezamăgit de prezenţa scăzută a oamenilor, dar a ţinut să spună că şi-a făcut datoria de a-i chema pe siderurgişti să vină să îşi spună părerea şi să ia o hotărâre împreună.
„Vreau să vă spun că, din informaţiile pe care le am, patronul nu mai este interesat să investească în general în siderurgie şi în principal la Combinat, şi aici mă refer la fluxul cald. Din informaţiile pe care le am, patronul le-a sugerat să se autofinanţeze din producţia proprie şi din vânzările proprii”, a spus Tiber. Nici scenariul în culori sumbre descris de liderul Solidarităţii, nici pericolul de a fi trimişi în concediu de odihnă forţat şi nici oprirea temporară din funcţiune a Furnalului 3, a LTG2 şi a LBC-ului nu i-a speriat foarte tare pe cei prezenţi în sală. Mulţi dintre cei care au luat cuvântul au spus că totul ar fi o strategie şi că la negocieri trebuie solicitată o creştere substanţială deoarece salariile lor nu au mai crescut de 3 ani.
„Zvonurile astea că vom fi trimişi acasă sau că se va opri Furnalul 3 sau alte instalaţii, după mine fac parte dintr-o strategie de care se profită din cauza slăbiciunii oamenilor. Din câte ştiu, a fost în plan să se producă 1,8 milioane de tone de oţel, planul a fost depăşit şi acum ne trimit acasă iar la anul vor trage de noi”, a spus Marcel Munteanu, şef de formaţie la oţelărie.
Un alt salariat, de la LTG2, Ştefan Diaconu, a spus că siderurgiştii nu sunt în stare să lupte pentru drepturile lor şi că aşteaptă totul de la liderii de sindicat. „Câţi dintre dumneavoastră, care sunteţi prezenţi aici, credeţi că vom obţine cel puţin 25% în plus la salariu?”, i-a întrebat Ştefan Diaconu pe cei prezenţi. Tăcerea lăsată brusc în sală l-a făcut pe acesta să remarce trist că drepturile pe care siderurgiştii le vor obţine vor fi proporţionale cu numărul celor care vor fi în stare să lupte până la capăt pentru ele. Toţi cei prezenţi au spus că nu sunt de acord cu trimiterea în concediu de odihnă forţat sau în şomaj tehnic atât timp cât pe platforma siderurgică sunt firme subcontractoare care execută lucrări pe care le-au putea face ei iar unii dintre cei prezenţi s-au plâns de faptul că unele lucrări nu ar fi făcute bine şi trebuie să le repare ei.
După ce şi au spus păsurile timp de două ore şi au întors pe toate părţile prezentul şi viitorul Combinatului, siderurgiştii au decis ca sindicatul să solicite introducerea în salariul de bază a sporurilor şi aplicarea apoi a unei majorări de 25%, creşterea valorii a patru prime de la 120 lei la 100 de euro şi solicitarea unui spor pentru orele lucrate suplimentar sâmbăta şi duminica de 100%.
„S-a făcut tam-tam că aş fi mutat sindicatul la Jilava, ceea ce este un mare neadevăr. Vreau să vă spun dumneavoastră, celor prezenţi, că nu s-a schimbat nimic în activitatea sindicatului, doar sediul juridic l-am mutat la Jilava, şi am făcut asta pentru că cei care susţin gruparea adversă, care a fost exclusă din sindicat, încearcă prin toate mijloacele, chiar şi prin intermediul justitţiei gălăţene, să ne fure sindicatul, pentru că au anumite interese. Vreau să vă spun că eu nu i-am trădat pe oameni şi nici nu m-am aşezat la masa trădării, aşa cum au făcut alţi lideri de sindicat, pentru a primi un oscior. Dacă făceam asta, nu se mai încerca cu orice preţ distrugerea acestui sindicat şi înlăturarea mea din funcţie”, le-a spus celor prezenţi Gheorghe Tiber. Acesta s-a arătat dezamăgit de prezenţa scăzută a oamenilor, dar a ţinut să spună că şi-a făcut datoria de a-i chema pe siderurgişti să vină să îşi spună părerea şi să ia o hotărâre împreună.
„Vreau să vă spun că, din informaţiile pe care le am, patronul nu mai este interesat să investească în general în siderurgie şi în principal la Combinat, şi aici mă refer la fluxul cald. Din informaţiile pe care le am, patronul le-a sugerat să se autofinanţeze din producţia proprie şi din vânzările proprii”, a spus Tiber. Nici scenariul în culori sumbre descris de liderul Solidarităţii, nici pericolul de a fi trimişi în concediu de odihnă forţat şi nici oprirea temporară din funcţiune a Furnalului 3, a LTG2 şi a LBC-ului nu i-a speriat foarte tare pe cei prezenţi în sală. Mulţi dintre cei care au luat cuvântul au spus că totul ar fi o strategie şi că la negocieri trebuie solicitată o creştere substanţială deoarece salariile lor nu au mai crescut de 3 ani.
„Zvonurile astea că vom fi trimişi acasă sau că se va opri Furnalul 3 sau alte instalaţii, după mine fac parte dintr-o strategie de care se profită din cauza slăbiciunii oamenilor. Din câte ştiu, a fost în plan să se producă 1,8 milioane de tone de oţel, planul a fost depăşit şi acum ne trimit acasă iar la anul vor trage de noi”, a spus Marcel Munteanu, şef de formaţie la oţelărie.
Un alt salariat, de la LTG2, Ştefan Diaconu, a spus că siderurgiştii nu sunt în stare să lupte pentru drepturile lor şi că aşteaptă totul de la liderii de sindicat. „Câţi dintre dumneavoastră, care sunteţi prezenţi aici, credeţi că vom obţine cel puţin 25% în plus la salariu?”, i-a întrebat Ştefan Diaconu pe cei prezenţi. Tăcerea lăsată brusc în sală l-a făcut pe acesta să remarce trist că drepturile pe care siderurgiştii le vor obţine vor fi proporţionale cu numărul celor care vor fi în stare să lupte până la capăt pentru ele. Toţi cei prezenţi au spus că nu sunt de acord cu trimiterea în concediu de odihnă forţat sau în şomaj tehnic atât timp cât pe platforma siderurgică sunt firme subcontractoare care execută lucrări pe care le-au putea face ei iar unii dintre cei prezenţi s-au plâns de faptul că unele lucrări nu ar fi făcute bine şi trebuie să le repare ei.
După ce şi au spus păsurile timp de două ore şi au întors pe toate părţile prezentul şi viitorul Combinatului, siderurgiştii au decis ca sindicatul să solicite introducerea în salariul de bază a sporurilor şi aplicarea apoi a unei majorări de 25%, creşterea valorii a patru prime de la 120 lei la 100 de euro şi solicitarea unui spor pentru orele lucrate suplimentar sâmbăta şi duminica de 100%.
