În perioada sărbătorilor de Paşti, mai mult ca oricând, „furia grătarelor” s-a dezlănţuit şi nici măcar legea picnicului nu poate să o oprească, iar acest lucru se întâmplă deoarece şi de această dată legea a fost făcută anapoda, punându-se căruţa înaintea boilor. Legea picnicului este în vigoare, dar, paradoxal, nu se pot aplica amenzi deoarece nu există spaţii special amenajate pentru această activitate, deci legea este deocamdată inutilă, cetăţenii văzându-şi nestingheriţi de sărbători, de grătare, de muzică la refuz, fără nicio restricţie şi nici măcar cu grija de a aduna gunoiul de după distracţie.
Tecuciul nu a ratat grătarele pascale, acestea fiind omniprezente, aerul mirosind a mititei, pulpe de pui şi friptură de miel în cele mai neaşteptate locuri. Singura lege care a împiedicat sporadic pe bucătarii de ocazie să se desfăşoare a fost legea naturii, ploile fiind prezente în rafale neanunţate. Încropite pe fugă, între blocuri, în balcoale, pe terase sau pe orice petec de spaţiu liber, grătarele au fumegat nestingherite. Petrecăreţii au utilizat în acest ritual pascal recipiente de plastic, de aluminiu, pungi de nailon... şi toate acestea au rămas să coloreze spaţiile verzi sau mai puţin verzi. Spre bucuria maidanezilor, în această perioadă au fost din belşug oase, resturi de cozonac, ouă împrăştiate la discreţie de copilaşii încântaţi mai mult să le ciocnească decât să le mănânce. Picnicul ad-hoc la colţul blocului, cu friptura luată direct de pe grătar şi mâncată în picioare ori pe capota maşinii vecinului au fost îndeletnicirile de bază ale tecucenilor, toate acestea stropite din belşul cu alcool şi asezonate cu manele la refuz.
Şi legea? Aceasta probabil va fi aplicată în viitor sau poate va rămâne o prevedere ce nu se va aplica niciodată, ca multe alte prevederi legislative, din lipsă de fonduri sau spaţiu.
