Este unul dintre cei mai fascinanţi şi discreţi actori care vorbeşte calm, blând, serafic, firesc despre teatru şi viaţă. M-am îndrăgostit incurabil de el după ce am văzut serialul "În derivă". Şi am rămas la fel de îndrăgostită şi azi, după ce am văzut ultimul lui film "Octav" despre care ilustrul declară: "Nu primeşti în fiecare zi şi nu poţi pune în fiecare zi pariul ăsta, de a-l întruchipa pe cel mai mare muzician şi cel mai mare dirijor de pe planetă. M-a tentat şi cred că a ieşit ceva". Iubesc actorii, le "fur" cuvinte, fericită că toamna a venit împreună cu MARCEL IUREŞ. Filmul "Octav" este o dramă psihologică care explorează teme universale precum trecerea implacabilă a timpului, nostalgia după anii tinereţii în care ce era mai frumos în viaţa personală a avut momente de o puritate şi extaz sufletesc care nu s-au desăvârşit. Înţelegerea şi reinterpretarea trecutului şi purificarea sufletească prin lumea copilăriei, poate însemna pentru fiecare o punte spre a fi. "Ne poate ajuta să ne reamintim cine suntem cu adevărat şi să ne facem curaj să ne explorăm trecutul, iar pentru cei mai norocoşi dintre noi este o reafirmare a generozităţii infinite a vieţii", declară regizorul Serge Ioan Celebidachi. Cu ceva timp in urma, Marcel Iureş spunea cu modestie şi firesc: "Educaţia înseamnă, în primul rând, respect faţă de ceea ce crezi tu că e valoros. Şi, mai ales, faţă de familie. Şi ideea de joc o înţeleg, dar să plăteşti bani grei că să ţi se facă o poşetă virtuală, pe care nu o vei atinge niciodată, n-am să pot înţelege". În cele mai dificile momente există un vis care ne înalţă mereu peste greutăţile vieţii. Gonim spre soarele înecat în flăcări, gonim nebuneşte spre a avea, căutând adevărata fericire. Toamna asta are gust de primăvară şi pentru că un film cu excelentă vizionare - OCTAV - a ştiut să picteze pe un ecran, căutatul din noi, şi nu numai pentru asta ar fi bine să ne înclinăm, să iubim, să mulţumim.
