De zece ani de zile, preţul pe care gălăţenii îl plătesc pentru apa potabilă care le curge la robinetele din locuinţe este stabilit în urma negocierilor pe care furnizorul local de apă potabilă trebuie să le poarte cu cei de la ArcelorMittal Galaţi, care sunt „stâpânii” Prizei Dunării, obiectiv de unde se pompează apa brută din Dunăre care este ulterior transportată la staţia de pompare a Apă Canal. O situaţie care poate fi considerată tristă şi îngrijorătoare, şi anume faptul că preţul pe care îl plătesc locuitorii acestui oraş pentru apa potabilă consumată a ajuns să depindă într-o măsură de preţul cerut de cei de la Combinat. Şi asta deoarece la privatizarea Sidexului de către fostul guvern Adrian Năstase, în afară de colosul siderurgic noul patron a primit în schimbul celor 50 de milioane de dolari şi alte obiective importante, cum ar fi Priza Dunării, fundaţiile de pe Faleza Dunării, Clubul Sidex, stadionul Oţelul. Una din consecinţele privatizării Combinatului, tranzacţie cu care premierul Adrian Năstase se lăuda la acea vreme, se poate spune că se resimte în buzunarul fiecărui gălăţean, care trebuie să plătească factura pentru apa potabilă consumată. Potrivit informaţiilor care ne-au fost furnizate de către directorul general al Apă Canal, Gelu Stan, pentru fiecare mie de metri cubi de apă primită de la ArcelorMittal Galaţi, societatea trebuie să plătească colosului siderurgic 40 de lei, din care 5,11 lei reprezintă tariful practicat de Apele Române, în timp ce diferenţa reprezintă suma care ajunge efectiv la cei de la Combinat, reprezentând contravaloarea serviciului de pompare a apei brute din Dunăre şi de transport către staţia de pompare a Apă Canal. În urma măririi de zece ori a tarifelor practicate de Apele Române, cei de la Combinat au solicitat celor de la Apă Canal o majorare a preţului de furnizare, fiind vorba practic de o triplare a „tarifului”, şi anume de la 40 de lei la nu mai puţin de 124 de lei, din care 50 de lei ar însemna banii care vor intra în contul celor de la Apele Române, iar diferenţa va intra în contul colosului siderurgic. Preţul cerut de colosul siderurgic nu este însă unul final, şi asta pentru că în cursul zilei de joi urmează să aibă loc o nouă negociere între reprezentanţii celor două părţi. „Pot să îi asigur pe gălăţeni că vom face toate eforturile ca preţul apei potabile să nu se scumpească şi pot să spun că cel puţin până în cursul verii preţul plătit de populaţie va rămâne nemodificat, şi anume de 2,4 lei sumă în care nu este inclusă TVA, pentru fiecare metru cub de apă potabilă consumat”, ne-a declarat directorul Apă Canal, Gelu Stan. Indiferent cum se vor finaliza negocierile nu poate fi considerat un lucru normal faptul că odată cu privatizarea Combinatului s-a „privatizat” şi furnizarea apei brute.
„Un oraş întreg a ajuns să fie subordonat lui Mittal”
Ne-a declarat liderul Sindicatului Solidaritatea al Metalurgiştilor (SSM), Gheorghe Tiber, care afirmă că nu a fost normal ca atunci când a fost privatizat combinatul noul patron să primească şi o serie de active. „Adrian Năstase spunea atunci că noii patroni nu au ştiut ce cumpără, iar statul român nu a ştiut ce vinde. În schimbul celor 50 de milioane de dolari, din care 25 de milioane au fost plătiţi în momentul privatizării, noii patroni au devenit proprietarii şi ai Prizei Dunării, ai fundaţiilor de blocuri de pe Faleza Dunării, şi ai Clubului Sidex, şi ai Stadionului Oţelul, precum şi a unor cămine de nefamilişti. Iar consecinţa faptului că au devenit proprietari şi pe Priza Dunării se vede în faptul că un oraş întreg a ajuns să fie subordonat lui Mittal, care dictează politica preţului apei potabile, cu grave repercusiuni asupra populaţiei. În opinia mea, vinovaţi sunt cei care au privatizat Combinatul şi care au fost ignoranţi sau neatenţi la ceea ce vând şi cu cât vând. Iar dacă au făcut-o în mod conştient, atunci pot fi consideraţi criminali sociali, având în vedere consecinţele nefaste asupra buzunarului populaţiei. Seoarece s-a ajuns ca cei de la Combinat să solicite ei un preţ al apei”, ne-a declarat liderul de sindicat Gheorghe Tiber. Acesta mai susţine că fiind proprietari ai Prizei Dunării, cei de la Combinat ar putea face politica preţului apei potabile sau ar putea folosi această situaţie avantajoasă pentru a face presiuni asupra autorităţilor locale cu privire la stabilirea taxelor şi impozitelor locale asupra terenurilor şi clădirilor deţinute de colosul siderurgic.
