Continuăm seria de interviuri cu talentele handbalului juvenil gălăţean. Astăzi vă facem cunoştinţă cu Iulia Eiler, 17 ani, elevă la Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza“, din toamnă în clasa a 12-a, componentă a echipei de junioare 1 de la CSM Galaţi, antrenor Sanda Asandei. Iulia şi-a arătat deja „colţii”, debutând pentru Naţionalele României de junioare şi handbal beach.
- Cum ai început handbalul?
Eram elevă în clasa a 2-a când a intrat în sala de clasă doamna profesor de sport împreună cu o doamnă care ne-a oferit nişte pliante celor care am fost interesaţi să facem un sport de performanţă şi în acelaşi timp să cunoaştem şi persoane noi. Nu ştiam nimic despre handbal, dar părinţii mi-au sugerat să merg la primul antrenament şi să văd dacă mi-ar face plăcere să continui cu acest sport. Îi sunt recunoscătoare doamnei Iulia Ilie pentru că mi-a pus mingea în mână şi m-a ajutat foarte mult în ceea ce a însemnat integrarea mea într-un grup. După aproximativ 1 an am decis că cel mai bine pentru mine ar fi să găsesc un nou grup de unde să o iau de la 0, iar aici nu pot să le fiu decât recunoscătoare şi să le mulţumesc fetelor şi profei, Asandei Sanda, care m-au primit cu braţele deschise şi m-au integrat în acest grup minunat.
- Care este idolul tău din handbal?
Nu pot spune că am un singur idol, am o mulţime de jucători pe care îi apreciez şi nu sunt numai din handbal, dar dacă ar fi să-i aleg pe cei care joacă pe acelaşi post pe care joc şi eu, aceştia ar fi: Ada Nechita, Aneta Udriştoiu, Ivan Čupić şi Luc Abalo. Îmi place să vizionez în special meciurile de handbal masculin deoarece sunt mai palpitante, iar jocurile pe care Ivan Čupić şi Luc Abalo reuşesc să le facă, mă motivează pentru a încerca la rândul meu să dau totul pe teren aşa cum fac ei.
- Ce prietene bune ai?
Nu pot spune cu exactitate câte prietene am din handbal. Consider că peste tot unde am ajuns, am reuşit să leg prietenii frumoase şi chiar dacă nu păstrez legătura cu toate, atunci când ne revedem este o bucurie să petrecem puţin timp împreună şi să ne aducem aminte de momentele plăcute sau mai puţin plăcute pe care le-am avut.
- Care este cea mai amuzantă amintire?
Nu cred că pot să menţionez doar o amintire amuzantă, în fiecare deplasare cu echipa am avut cel puţin o astfel de întâmplare. Fiecare moment petrecut alături de echipă şi loturile unde am fost convocată sunt unice şi nu pot decât să-mi doresc să mai am parte de astfel de clipe împreună cu ele.
- Dar cel mai greu moment...
La fel cum nu există un singur moment amuzant în perioada mea ca sportiv, nu există nici un singur moment greu. Nu au fost deloc puţine, momente triste în aceşti ani, dar am transformat fiecare eşec într-o lecţie şi îmi doresc ca greşelile făcute în trecut să numai apară în prezent.
- Ce-ţi place să mănânci?
Încerc să mănânc cât mai sănătos posibil, dar este destul de dificil să te poţi abţine de la câteva dulciuri şi paste.
- Ce muzică îţi place să asculţi?
Îmi place să ascult mult muzică înainte de meciuri, dar nu am un gen de muzică preferat, sunt deschisă spre orice tip de muzică.
- Ce vei face prima oară după ce viaţa va reveni la normal?
Cu siguranţă când totul va reveni la normal, primul lucru pe care îl voi face, va fi să mă revăd cu colegele mele şi profa de care îmi este foarte dor. Desigur, mingea îmi lipseşte la fel de mult şi îmi doresc un antrenament în sală cât mai curând.
- Ce planuri pentru viitor ai?
Îmi doresc să ajung una dintre cele mai bune jucătoare din România şi nu numai, dar pentru ca acest lucru să fie posibil trebuie să fiu mult mai motivată şi să mă antrenez cu cel puţin la fel de multă seriozitate ca până acum. Sper ca în urma evoluţiilor mele de la club să mai fiu convocată la loturile naţionale de junioare şi beach pentru a reuşi să-mi îndeplinesc dorinţele şi pentru a putea aspira spre alte obiective.
