Dansul sportiv este fără îndoială un mod de viaţă. Unul dintre cele mai bune exemple îl constituie Andreea Chirilă, o gălăţeancă care a deprins tainele dansului sportiv la Fantezia, a făcut facultatea în Germania şi s-a stabilit în Australia. O poveste interesantă pe care ne-am gândit să v-o prezentăm.
„Am început să dansez când aveam 15 ani. Văzusem filmul «Dirty Dancing» şi cumva rămăsesem fascinată de lumea dansului, văzută prin prisma micului ecran. Într-o zi, tata vine acasă şi îmi spune că a văzut un afiş în oraş despre un club de dans sportiv pe nume «Fantezia» care ţine lecţii de dans şi că ar trebui să mă înscriu şi eu ca să «mai ies cu nasul din cărţi». Nu îl contrazic prea mult, îmi fac un băgăjel sumar cu nişte adidasi, pantaloni şi tricou, fără să ştiu prea mult la ce să mă aştept. Deşi au trecut foarte mulţi ani de atunci, şi sunt multe lecţii de dans pe care le-am uitat, prima lecţie a rămas foarte bine întipărită în minte. Ştiu şi acum exact ce purtam, primii paşi pe care i-am făcut, dar mai ales sentimentul cu care m-a lăsat prima lecţie de dans. Am simţit că am descoperit ceva cu adevărat deosebit de frumos, că într-o oră m-am putut transpune pe un alt univers, un univers al muzicii şi că în acea oră tot ce puteam să simt era o bucurie imensă. Evoluţia primilor ani a fost exponenţială. Ştiam că am şi o afinitate faţă de dans, dar încet-încet, ce avea să fie doar o activitate de recreere, a devenit o adevărată pasiune. După doar trei luni am avut prima competiţie şi eram deja înscrisă în cantonamentul de dans al clubului, împreună cu cei care aveau deja ani de experienţă în spate. Deşi eu eram cu mult în urmă faţă de cei care începuseră să danseze de la 5 sau 6 ani, nu aveam nicio reţinere, vroiam doar să învăţ şi să acumulez cât mai mult cu timpul pe care îl aveam la dispoziţie. Învăţam într-un mediu foarte competitiv la Colegiul Naţional «Vasile Alecsandri», profil matematică intensiv, şi cu toate aceastea am reuşit să combin foarte bine şcoala cu dansul, ba chiar pot spune că dansul m-a ajutat să devin mai sociabilă, mai relaxată şi mai productivă cu timpul pe care îl aveam la dispoziţie. Clubul de Dans Sportiv «Fantezia» a devenit ca o a doua familie, majoritatea timpului meu liber fiind petrecut în sălile de dans. Vacanţele de vară eram acolo dimineaţa, prânz şi seara. Deşi am plecat din România după terminarea liceului, am luat dansul cu mine pe oriunde am fost: în Germania, la facultate, şi mai apoi în Marea Britanie şi Australia. Am avut şansa să dansez în unele dintre cele mai faimoase competiţii din lume, cum ar fi: Blackpool Dance Festival şi UK Open şi am dansat pe acelaşi ring de dans cu campionii mondiali pe care cu câţiva ani în urmă îi văzusem doar pe YouTube. Mi se pare foarte interesant pe ce drumuri te poartă anumite alegeri pe care le faci în viaţă şi printre câteva momente care mi-au rămas în minte datorită dansului amintesc: nenumărate competiţii şi showuri în Germania şi Marea Britanie, unde am legat prietenii strânse, înfiinţarea unui mic club de dans în Londra, exclusiv pentru prietenii mei unde desfăşuram lecţii de dans doar cu scopul de a ne distra şi învăţa paşi noi, apariţia mea la TV pentru un talent show în Iordania, participarea într-un film scurt despre dans unde am avut rolul principal - tot în Iordania, realizarea coregrafiei pentru valsul de nuntă al unor prieteni. Astăzi nu mai dansez la acelaşi nivel, dar nu mi-am pierdut pasiunea pentru dans, şi cu orice ocazie şi invitaţie la dans, sunt prima care ridică mâna. Viaţa mea s-a schimbat profund datorită dansului şi m-a ajutat să mă dezvolt în omul care sunt acum, un om mai puţin timid şi mai plin de viaţa, aş zice eu. Cred că este foarte important să avem o pasiune care să ne ocupe timpul liber într-un mod frumos, energizant şi să ne ajute să ne deconectăm de la lumea cotidiană. Nu este o vârstă anume când poţi face asta, nici nu trebuie să devii campion mondial ca să te bucuri de ce oferă dansul - pentru dans este o vorba: «Cât timp poţi să mergi, poţi să şi dansezi!». Aşa că... keep dancing! (n.r. - trad. ro. continună să dansezi)“, ne-a povestit Andreea Chirilă.
