Din cele mai vechi timpuri, artele marţiale au fost un etalon de cinste, demnitate, onoare şi bun-simţ al celor ce au ales această cale.. Cale care multora dintre cei ce nu aveau legătură cu ţările asiatice le-a fost interzisă foarte mult timp. Începuturile au fost datorită judo-ului, "Arta supleţii" după cum este denumită, "lupta celui mic împotriva celui mare", rădăcinile sale găsindu-se totuşi într-o altă artă marţială mai veche numită ju-jitsu, a cărei origine este pierdută în anii de antrenament şi practicare de către majoritatea japonezilor.
Despre Aikido, azi, la aniversare...
Artele marţiale presupun căutarea de către practicanţi a unui sens mai adânc decât simpla pregătire pentru o confruntare fizică. Practicarea acestor arte marţiale înseamnă în principal dezvoltarea unei conştiinţe superioare, în armonie cu mediul înconjurator şi autocontrol realizat prin exerciţii fizice şi mentale, cunoştinţe extinse de medicină, filosofie orientală, tehnologia materialelor (pentru folosirea armelor), psihologie, etc.
Din multitudinea de stiluri s-a desprins Aikido - "Calea păcii şi armoniei", artă pe care întemeietorul Morihei Ueshiba a sintetizat-o din totalitatea artelor marţiale japoneze şi a combinat în mod armonios lupta în scop de autoapărare cu principii morale, potrivite timpului şi timpurilor. Se bazează în principal pe găsirea unei căi amiabile de rezolvare a unui conflict ("Singura lupta de care eşti sigur că o vei câştiga este cea pe care nu o dai "), însă în cazul în care acest lucru nu este posibil, lupta trebuie dusă respectând principiul nonviolenţei, scopul nefiind rănirea sau moartea adversarului, ci controlul şi imobilizarea lui.
În ţara noastră, Aikido a ajuns acum aproape 40 de ani, prin intermediul unui mic grup condus de inginerul Nicolae Bialokur, care a reuşit să strângă câţiva entuziaşti ce nu văzuseră Aikido pe viu în cadrul unui stagiu, condus de către Maestrul Rolf Brand din Germania (preşedintele Uniunii Germane de Aikido). Oricât de mare era dorinţa de a învăţa ceva nou, artele marţiale au fost interzise cu desăvârşire şi sălile în care se practica această formă de mişcare au fost închise de către regimul instaurat la putere în acei ani.
În anul 1990, la data de 11 mai, a fost înfiinţată Uniunea Română de Aikido, care ulterior şi-a schimbat numele în Federaţia Română de Aikido, această artă devenind oficial prezentă în România printr-o structură recunoscută de Guvernul României şi condusă de către Shihan Dan-Corneliu Ionescu, cel care a adus Aikido-ul în actualitate atât pe plan naţional cât şi internaţional, reuşind să atragă atât copii, tineri cât şi adulţi pe acest drum.
Silabisit, aikido s-ar traduce prin calea armoniei cu energia universală. Cea mai recentă inovaţie din lumea artelor marţiale e ceva mai complexă, însă are un substrat cultural şi spiritual bogat. Asta pentru că scopul aikido nu este să-i învingi pe alţii, ci să învingi propria atitudine negativă care te inhibă.
Sport, artă marţială sau doar bătaie?
Mulţi spun că e un sport, alţii că e o artă marţială, alţii bătaie în toată regula.. scopul Aikido-ului este acelaşi cu al tuturor artelor marţiale, drumul este diferit ca şi formă, dar rezultatul trebuie să fie acelaşi... lupta cu tine însuţi... cu personalitatea şi caracterul tău care trebuie să îţi devină armură imbatabilă în drumul ales.
Aikido începe şi se termină prin muncă... O muncă asiduă, ce nu se termină niciodată şi al cărui singur scop este să investeşti în tine ca persoană, ca spirit, ca OM...
Competiţia se dă cu tine, cu gândurile tale, cu temerile tale, cele mai grele, adânci şi negre temeri. Teama de a nu abandona, teama de a nu te face de râs, de a nu pierde ce ai câştigat prin atâtea ore de muncă, de a merge mai departe.. Fiindcă munca nu se termină, munca tot continuă, poate mai intens după fiecare competiţie, după fiecare demonstraţie... Data viitoare trebuie să fie mai bine, mai tematic, mai lin să curgă evoluţia ta ca sportiv şi să se şi vadă asta.
Iar asta te defineşte pe tine ca sportiv de aikido. Zeci, sute, mii de ore, ani de muncă continuă în care îţi şlefuieşti caracterul, îţi stăpâneşti până la dominare temerile tale interioare, îţi depăşeşti frica de a nu greşi, să faci faţă tuturor încercărilor la care te supune instructorul tău şi situaţia în care eşti pus... te eliberează de gândurile negative şi te propulsează pe o scară valorică superbă. Îţi dai seama de valoarea ta, de ce poţi face, ce poţi transmite urmaşilor tăi, ce poţi construi şi lasă moştenire celor din urmă.
O cale către autoeducaţie
Pe parte psihologică, e despre educaţia ta, despre autoeducaţie mai bine zis.. despre cum să fii tu în cea mai bună formă a ta, despre cum să înveţi sa depăşeşti anumite limite ce inconstient îţi sunt impuse şi induse.. despre cum te pot transforma aceste arte în centrul universului, înlănţuind în tine şi cerul şi pământul, şi mare şi munte, şi calm şi răbdare, şi foc şi sudoare.. Fiindcă din stropi de sudoare se construiesc cele mai frumoase drumuri în viaţă, cu lacrimi se călesc cele mai bune oţeluri.. iar mulţumirile vin mai târziu de la cei din jur drept dovadă a aprecierii muncii depuse..
Nimic nu e uşor, dar ce e durabil se construieşte cu greu, cu răbdare, piatră pe piatră, temelie pe temelie...
Mulţi sunt cei care acced pe această cale, mulţi ce intră în acest univers, puţini cei ce îi înţeleg sensul şi îşi dau seama de valoarea acestor arte... puţini sunt cei ce reuşesc să rămână, şi mai puţini sunt cei care într-adevar simt adevărata cale şi rămân pe ea. E despre tine, despre respectul pe care îl ai ptr tine ca persoană apoi ptr cei din jur.. E DESPRE A PUTEA, A VREA, A REUŞI!!!
Un înţelept japonez spunea: "Lupta nu înseamnă să loveşti. Orice prost poate face asta. Lupta înseamnă să-l faci pe celălalt să rateze". Şi acesta este primul şi cel mai important principiu al acestei nobile arte marţiale care este Aikido.
Material realizat cu sprijinul sensei Aura Ledaru, preşedintele Sakura Kiai Galaţi
