Din cele mai străvechi timpuri, oamenii au căutat să găsească leacuri pentru bolile, care îi chinuiau, în ce aveau mai la îndemână, natura. Căutând, au descoperit şi au înţeles beneficiile plantelor, care-i înconjoară. Cunoştinţele s-au îmbogăţit odată cu trecerea timpului şi s-au transmis din generaţie în generaţie.
Deşi progresul ştiinţei a diversificat modalităţile în care putem lupta cu micile sau marile suferinţe provocate de bolile care pun stăpânire pe corpul nostru, nu puţini sunt aceia care folosesc variantele bazate pe plantele medicinale.
Multe plante folosite pentru consum au efecte terapeutice. Plantele medicinale constituie resurse străvechi, care stau la baza a numeroase medicamente. Se estimează că în natură se găsesc peste 250.000 de specii de plante, flori, fructe sau seminţe cu proprietăţi terapeutice.
Plantele medicinale au fost întotdeauna o sursă comună de tratament, fie sub formă de preparate tradiţionale, fie în formă pură.
Dovleacul — sau bostanul sau cucurbăta (Cucurbita maxima) — este o plantă erbacee anuală cultivată pentru fructul, florile şi seminţele sale. Originară din Peru, a fost adusă pe continentul european de conchistadorii spanioli, în secolul al XVI-lea. Azi, se cultivă pe mari suprafeţe în regiuni temperate din toată lumea. În unele ţări, floarea se consumă ca legumă iar fructul se conservă în condiţii adecvate de lumină, temperatură şi umiditate, până la 6 luni.
Este un remediu foarte mult folosit în medicina populară românească
Dovleacul este un aliment foarte gustos şi, în egală măsură, un medicament, graţie compoziţiei chimice. Pulpa conţine betacaroten, vitamine (E şi C), săruri minerale, hidraţi de carbon, protide, fitosteroli, iar seminţele sunt bogate în protide, lecitină, rezine şi enzime; din seminţe se extrage un ulei cu multe valenţe terapeutice.
Pulpa fructului este o sursă de antioxidanţi, utili în prevenirea apariţiei cancerului şi a bolilor cardiovasculare. Betacarotenul conţinut de dovleac, care îi care conferă culoarea galben-portocaliu aprins, reduce riscul creşterii nivelului glicemiei.
Se consumă sub formă de supă, piure, suc, copt sau ca emulsie prin fierbere în apă sau în laptele rezultat din seminţele curăţate şi pisate.
Crude, seminţele de dovleac sunt un remediu în afecţiuni ale vezicii urinare, ale prostatei, pentru eliminarea toxinelor şi în alinarea durerilor articulare. Cu un conţinut ridicat de zinc, au o acţiune benefică în tulburări hormonale sau de comportament la adolescenţi.
Dovleacul este şi un analgezic bun. O compresă cu suc rece de dovleac, aplicată pe frunte, vine de hac migrenelor.
Strămoşii noştri se vindecau de gută şi îşi diminuau durerile de articulaţii cu aşa numitul lapte de bostan: 2 linguri de seminţe decojite (cu pieliţa verde păstrată), la care adăugau 1 pahar cu apă caldă.
