În Săptămâna Mare, credincioşii ţin post, merg la biserică pentru spovedanie şi împărtăşanie, îşi pregătesc casele de sărbătoare şi bucatele pe care o să le pună pe masă în ziua de Paşte. Poate mulţi credincioşi nu ţin minte semnificaţiile obiceiurilor, dar le păstrează cu sfinţenie. Vă prezentăm şi noi cele mai importante tradiţii, superstiţii, împreună cu semnificaţiile lor.
Mărţişoare matrimoniale şi belşug
Debutul Sărbătorilor Pascale e marcat de Florii, zi care schimbă oarecum atitudinea şi comportamentul oamenilor. În ziua de Florii, cine a primit mărtişoare de 1 martie, le scoate şi le leagă de un pom înflorit, ca o chemare a jumătăţii. Ramurile de salcâm aduse de la Biserică se agaţă de tocul uşii, deoarece se spune că aduc belşug în casă.
Haine cernite
Pentru a fi iertaţi de păcatele din timpul anului, mulţi credincioşi poarta toată săptămâna haine de doliu, iar casa şi-o „gătesc” în culori închise. Tocmai din acest motiv, alături de supranumele de Săptămâna Mare sau a Patimilor, a apărut şi cea de Săptămâna Neagră. Ziua Învierii trebuie să îi găsească pe oameni purtând haine deschise la culoare, luminoase şi, bineînţeles, noi, ca un semn al începutului proaspăt.
Să nu vă fure somnul de Joia Mare!
Cele mai importante tradiţii româneşti se leagă de Joia Mare. În primul rând, de Joia Mare oamenii se spovedesc şi se împărtăşesc. Astfel se pregătesc pentru denia Prohodului, unde merg îmbrăcaţi în haine de doliu, croite din pânză albă şi cusute cu negru. Cei mai bătrâni spun că nu este bine să dormi la prânz în Joia Mare, pentru că cei care dorm în acea zi vor fi leneşi tot anul. În special femeile nu pun geană pe geană de frica Joimăriţei, o vrăjitoare rea şi urâtă, care taxează aspru lenea nevestelor sau a fetelor în prag de măritiş. Tot în Joia Mare se face pomenirea strămoşilor. Credinţa populară susţine că morţii se întorc în casele lor, iar oamenii le aprind focuri mari, spre a le încălzi şi lor spiritele aproape de sărbătoare. Se vopsesc ouăle şi se coc cozonacii, iar în curţi oamenii aşează scaune pe care sufletele strămoşilor să zăbovească pentru odihnă. De altfel, Joia Mare este ca o sărbătoare a morţilor, asociată însă şi cu anumite interdicţii. Spre exemplu, ţăranii nu au voie să iasă la muncile câmpului.
Post negru în Vinerea Mare
În Vinerea Mare (sau a Patimilor), înainte de răsărit, în unele zone ale ţării (cu precădere în nord, nord-vest) fetele nemăritate scot din pământ Omagul, o plantă folosită în medicina tradiţională. Despre Omag se spună că foloseşte la vrăji care să le aducă un iubit sau la descântece de măritat. În Vinerea Mare se ţine post negru, nu se spală şi nu se coase. Oamenii fac băi purificatoare, ca să aştepte curaţi din toate punctele de vedere Sâmbăta Învierii. Credinţa e că cei care se încumetă să se cufunde de trei ori în apă foarte rece vor fi sănătoşi tot anul. Dacă plouă în Vinerea Mare, se zice, anul va fi îmbelşugat, cu recolte mari şi bune.
Este o zi de tristeţe şi smerenie, pentru că este ziua în care Mântuitorul a fost răstignit. Tot din acest motiv, în această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie, iar pentru înmormântări nu se bate decât toaca. Postul negru ţinut în ziua de Vinerea Mare îl va feri pe cel care posteşte de boli şi ghinioane pentru tot restul anului. De asemenea, este bun şi pentru sănătate, mai ales pentru cei care au boli de piele şi dereglări ale glandei tiroide.
„Paştele este fudul”
În Sâmbăta Învierii se pregătesc bucatele care se vor pune pe masa de Paşte. Dacă de Crăciun masa e plină de tot felul de bucate, de Paşti masa e puţin mai neîncărcată. De aici şi proverbul "Crăciunul este sătul, iar Paştele este fudul". În Sâmbăta Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se gătesc drobul, friptura şi borşul de miel. Simbolul Paştelui este însă oul vopsit. Se zice că ouăle mâncate de Paşte ne apără de ghinion, iar coaja lor, dacă este îngropată în pământ sau aruncată într-o apă, apără animalele de deochi. O altă superstiţie spune că păstrarea cojilor de ouă de către tinerele fete le aduce acestora frumuseţe şi se pot căsători. Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se usucă, apoi se fierb în vopsea. Pe lângă vopseaua tradiţională roşie se mai folosesc şi cea mov, verde, galbenă sau albastră, pentru că vestesc căldura şi lumina primăverii. Ciocnirea ouălor este un gest violent, care semnifică răstignirea lui Iisus, iar sacrificarea mieilor semnifică jertfa. Foarte multe dintre obiceiurile tradiţionale se combină cu cele religioase. În unele zone ale ţării, în prima zi de Paşte trebuie să te trezeşti dis-de-dimineaţă şi să te speli pe faţă cu apă dintr-un vas în care a fost pus un ou roşu şi un bănuţ. Oul roşu înseamnă virtute şi sănătate, iar bănuţul înseamnă putere şi belşug.
