CCR a decis, cu unanimitate de voturi (adică şi cu voturile oamenilor lui Iohannis –Livia Stanciu), că prima întrebare a referendumului propus de Klaus Werner Iohannis este neconstituţională. Oare are sens să îi spunem lui Klaus Iohannis că, încă dinainte de referendum, i-am zis că această întrebare e neconstituţională şi afectează drepturile românilor?
Oare e momentul să le atragem atenţia celor din opoziţie care şi-au făcut titlu de glorie din referendum şi mai ales din prima întrebare că, în luna iunie, ALDE a atras atenţia, prin vocea preşedintelui Tăriceanu, că, cel puţin prima întrebare, are o rezolvare care nu este constituţională, este de natură infra-constituţională, cu alte cuvinte, rezolvarea ei se poate face în Codul penal?
A cui este responsabilitatea că această propunere de modificare a Constituţiei s-a regăsit la referendum, fără a se ţine cont de toate opiniile specialiştilor? Răspunsul e simplu: este vorba de preşedintele Iohannis şi ţuţării din jurul lui.
Altceva trebuie subliniat: în ce situaţie a pus preşedintele Iohannis instituţia referendumului. A reuşit să îşi bată joc de un element cheie al democraţiei. Oare să nu îi fi spus preşedintelui prietena sa Livia Stanciu că propune un referendum cu o întrebare neconstituţională?
Mai grav este că a târât Parlamentul în acest joc politic al său. Alături de prietenii din PNL şi USR, Klaus Iohannis a cerut ca votul de la referendum să fie transpus într-un proiect de modificare a Constituţiei.
Cum de s-a ajuns în această situaţie? Interesele politice ale preşedintelui au prevalat oricăror principii de constituţionalitate. Acum, preşedintele a fost umilit public chiar de către acei judecători pe care i-a numit.
Pe mai departe, ar trebui să existe o analiză corectă, fără grabă, fără a se încerca un nou referendum odată cu alegerile prezidenţiale.
În orice ţară normală, într-o asemenea situaţie, se merge la experţi. Specialiştii în drept trebuie să fie cei care spun în ce sens trebuie modificată Constituţia.
