Zilele trecute, Societatea Regală Britanică a împlinit 350 de ani de la înfiinţare. The Guardian face bilanţul marilor descoperiri ştiinţifice din ultimele trei secole şi, cu ajutorul unor cunoscuţi oameni de ştiinţă sau literaţi, alcătuieşte setul de întrebări la care generaţiile de savanţi viitoare vor trebui să găsească răspuns.
Ce este conştiinţa?
Este întrebarea la care preşedintele Societăţii Regale britanice, astronomul Martin Rees, vrea cel mai mult un răspuns. De regulă, spune el, bănuim, intuim ce înţelegem prin conştiinţă, dar ştiinţa nu a fost încă în stare să o definească sau să o înţeleagă. Are diverse teorii pe tema asta, inclusiv una în care mecanicii cuantice i se atribuie un rol major, dar, chiar şi cu noile tehnici de scanare a creierului, abia începe să înţeleagă cum funcţionează de fapt creierul, ce să mai spui să înţeleagă ce e de fapt conştiinţa. mai mult decât atât, felul în care funcţionează telepatia, premoniţia sau clarviziunea. Astronul speră ca în timpul vieţii lui ştiinţa să se apropie măcar de un răspuns.
Ce s-a întâmplat înainte de Big Bang?
Asta ar vrea să ştie profesoara de ştiinţe de la Universitatea din Bristol, Kathy Sykes. Şi să afirmi, spune ea, că înainte de Big Bang spaţiul pur şi simplu nu exista, prin urmare întrebarea e lipsită de sens, e greu de acceptat. Este ca şi când ai afirma că materia a fost creată din nimic, spune Kathy Sykes, dar dacă afirmi că înainte de Big Bang exista doar haosul primordial care a fost croit de bunul dumnezeu în universul cum îl ştim noi acum, haosul acesta de unde a venit? Şi de cine a fost creat? În plus, mai vrea să ştie profesoara, chiar o să fim depăşiţi şi luaţi în sclavie de inteligenţa artificială a roboţilor creaţi de noi?
Ne va da ştiinţa înapoi individualitatea?
Întrebarea este pusă de scriitoarea Joan Bakewell, care e îngrijorată de faptul că la un scurt inventar al lucrurilor pe care le ai vezi că toate sunt produse în masă. Preţul de a avea ceva de care ai nevoie la un preţ confortabil a fost să accepţi uniformitatea, spune ea, în orice ţine de viaţa ta, de la haine până la case. Dar, continuă ea, o tehnică nouă iese acum din universităţi, care ar putea genera o a doua revoluţie industrială, de data aceasta pe dos. Se numeşte "printer 3D", are şi ea unul în laboratorul ei, şi, chiar dacă nu este pe deplin dezvoltat încă, va face următorul lucru: ia designul a ceva din calculatorul tău şi ţi-l transformă într-un obiect fizic, de la un pahar până la o proteză de şold.
Cum vom face faţă la populaţia crescândă a planetei?
Asta-l macină cel mai tare pe fizicianul Mark Miodownik de la Colegiul Regal din Londra. Putem să vorbim cât vrem despre energii regenerabile, reciclare şi agricultură cu efecte minime asupra mediului, spune el, dar populaţia este chestiunea care cu adevărat contează şi asupra căreia multă lume păstrează tăcerea. Ce soluţie avem? Eugenia sau represiunea, aşa cum a pus-o în practică China cu politica copilul unic. Iar mai devreme sau mai târziu va trebui să facem ceva, spune fizicianul, căci nu e numai faptul că se nasc din ce în ce mai mulţi copii, dar oamenii trăiesc din ce în ce mai mult. Triumful medicinei va putea înseamna dezastrul lumii noastre.
Au numerele prime un tipar?
La aceasta întrebare vrea răspuns o scriitoare, romanciera Tracy Chevalier. Doar de 2.000 de ani matematicienii se străduiesc să dezlege acest mister, al numerelor prime, şi fiecare generaţie a mai adăugat un capitol la povestea lor. Matematica e însă un organism viu, numerele îşi păstrează încă intact misterul, iar cele prime mai mult decât altele. Ar putea spune cineva că sunt mai importante cancerul, schimbările climaterice sau energiile alternative climaterice. Da, spune scriitoarea, dar istoria ne arată că marile descoperiri ştiinţifice îşi au rădăcinile în ştiinţa de dragul ştiinţei.
Putem elabora un mod de gândire ştiinţific atotcuprinzător?
Este întrebarea lui Marcus du Sautoy, profesor de popularizare a ştiinţei la Universiatea Oxford, care crede că elaborarea unui mod de gândire atotcuprinzător ar fi cea mai mare realizare ştiinţifică a secolelor care va să vină. Prea multe controverse, fie că sunt pe tema vaccinării copiiilor sau pe ştiinţa climaterică, şi, crede profesorul, o lume mai bună, mai sigură şi mai dreaptă va fi doar când majoritatea populaţiei va înţelege metodele pe care le foloseşte ştiinţa şi va accepta consilierea oferită de analizele bazate pe dovezi. Prin urmare, educaţia ştiinţifică trebuie să fie fundaţia pe care se ridică viitorul nostru.
Cum ne asigurăm că umanitatea va supravieţui şi va prospera?
Întrebarea este pusă de Brian Cox, fizician de la Universitatea Manchester, dar şi la Cern, Organizaţia Europeană de Cercetare Nucleară. Acesta este contextul în care vor avea loc toate descoperirile captivante vor avea loc. Sigur că putem supravieţui, spune el, dar numai dacă gândim într-un mod mai colectiv decât suntem obişnuiţi în acest moment. Avem problema resurselor naturale care se epuizează, avem problema poluării, avem problema schimbărilor climaterice, ale căror consecinţe le vom suporta cu toţii. De aceea trebuie să discutăm aceste lucruri împreună şi public, şi să căutăm soluţii.
Poate cineva explica ce înseamnă de fapt "spaţiul infinit"?
John Sulston, coordonatorul studiului Societăţii Regale asupra oamenilor şi planetei, vrea de la ştiinţă acest răspuns. Pentru că, spune el, ideea că spaţiul nu are sfârşit e logic imposibilă. Ştim că universul e în expansiune, dar înspre ce se duce? Se strânge, contractă în altceva sau se măreşte spre infinitate? În ambele cazuri, contracţia sau infinitatea, ceva-ul acela, par cam acelaşi lucru. Dacă universul se contractă, ce înlocuieşte spaţiul care a fost odată universul?
O să pot să-mi înregistrez creierul ca pe un program de televiziune?
Întrebarea este pusă de un poet, Andrew Motion, care ar dori să retrăiască ceva important din viaţa lui, um ar fi atunci când s-a îndrăgostit. Ce bine ar fi, spune el, să poţi lua din când în când un halucinogen şi să poţi retrăi asta atunci când simţi nevoia! Plus că ar vrea să poată să-şi înregistreze visele, şi nu se referă la nimicuri triste, genul pe care le consemnezi într-un jurnal şi de care abia dacă-ţi mai aduci aminte. În felul acesta n-ar mai rămâne niciodată fără inspiraţie.
Poate ajunge umanitatea la stele?
Asta ar vrea să ştie romancierul Lionel Shriver. În următorii 100 de ani ne vom fi explorat sistemul solar cu diverse maşinării, dar, spune el, nu ştie dacă omenirea va începe să se răspândească printre stele atunci. Ne vom trimite roboţii înainte şi noi vom putea să vedem imaginile transmise de ei în sufrageriile noastre, dar cum vor ajunge şi oamenii, vii sau îngheţaţi, la nişte distanţe monstruoase, acolo? Am aflat atât de multe în ultimele sute de ani, dar cu fiecare răspuns vin şi atâtea întrebări.
Ce este conştiinţa?
Este întrebarea la care preşedintele Societăţii Regale britanice, astronomul Martin Rees, vrea cel mai mult un răspuns. De regulă, spune el, bănuim, intuim ce înţelegem prin conştiinţă, dar ştiinţa nu a fost încă în stare să o definească sau să o înţeleagă. Are diverse teorii pe tema asta, inclusiv una în care mecanicii cuantice i se atribuie un rol major, dar, chiar şi cu noile tehnici de scanare a creierului, abia începe să înţeleagă cum funcţionează de fapt creierul, ce să mai spui să înţeleagă ce e de fapt conştiinţa. mai mult decât atât, felul în care funcţionează telepatia, premoniţia sau clarviziunea. Astronul speră ca în timpul vieţii lui ştiinţa să se apropie măcar de un răspuns.
Ce s-a întâmplat înainte de Big Bang?
Asta ar vrea să ştie profesoara de ştiinţe de la Universitatea din Bristol, Kathy Sykes. Şi să afirmi, spune ea, că înainte de Big Bang spaţiul pur şi simplu nu exista, prin urmare întrebarea e lipsită de sens, e greu de acceptat. Este ca şi când ai afirma că materia a fost creată din nimic, spune Kathy Sykes, dar dacă afirmi că înainte de Big Bang exista doar haosul primordial care a fost croit de bunul dumnezeu în universul cum îl ştim noi acum, haosul acesta de unde a venit? Şi de cine a fost creat? În plus, mai vrea să ştie profesoara, chiar o să fim depăşiţi şi luaţi în sclavie de inteligenţa artificială a roboţilor creaţi de noi?
Ne va da ştiinţa înapoi individualitatea?
Întrebarea este pusă de scriitoarea Joan Bakewell, care e îngrijorată de faptul că la un scurt inventar al lucrurilor pe care le ai vezi că toate sunt produse în masă. Preţul de a avea ceva de care ai nevoie la un preţ confortabil a fost să accepţi uniformitatea, spune ea, în orice ţine de viaţa ta, de la haine până la case. Dar, continuă ea, o tehnică nouă iese acum din universităţi, care ar putea genera o a doua revoluţie industrială, de data aceasta pe dos. Se numeşte "printer 3D", are şi ea unul în laboratorul ei, şi, chiar dacă nu este pe deplin dezvoltat încă, va face următorul lucru: ia designul a ceva din calculatorul tău şi ţi-l transformă într-un obiect fizic, de la un pahar până la o proteză de şold.
Cum vom face faţă la populaţia crescândă a planetei?
Asta-l macină cel mai tare pe fizicianul Mark Miodownik de la Colegiul Regal din Londra. Putem să vorbim cât vrem despre energii regenerabile, reciclare şi agricultură cu efecte minime asupra mediului, spune el, dar populaţia este chestiunea care cu adevărat contează şi asupra căreia multă lume păstrează tăcerea. Ce soluţie avem? Eugenia sau represiunea, aşa cum a pus-o în practică China cu politica copilul unic. Iar mai devreme sau mai târziu va trebui să facem ceva, spune fizicianul, căci nu e numai faptul că se nasc din ce în ce mai mulţi copii, dar oamenii trăiesc din ce în ce mai mult. Triumful medicinei va putea înseamna dezastrul lumii noastre.
Au numerele prime un tipar?
La aceasta întrebare vrea răspuns o scriitoare, romanciera Tracy Chevalier. Doar de 2.000 de ani matematicienii se străduiesc să dezlege acest mister, al numerelor prime, şi fiecare generaţie a mai adăugat un capitol la povestea lor. Matematica e însă un organism viu, numerele îşi păstrează încă intact misterul, iar cele prime mai mult decât altele. Ar putea spune cineva că sunt mai importante cancerul, schimbările climaterice sau energiile alternative climaterice. Da, spune scriitoarea, dar istoria ne arată că marile descoperiri ştiinţifice îşi au rădăcinile în ştiinţa de dragul ştiinţei.
Putem elabora un mod de gândire ştiinţific atotcuprinzător?
Este întrebarea lui Marcus du Sautoy, profesor de popularizare a ştiinţei la Universiatea Oxford, care crede că elaborarea unui mod de gândire atotcuprinzător ar fi cea mai mare realizare ştiinţifică a secolelor care va să vină. Prea multe controverse, fie că sunt pe tema vaccinării copiiilor sau pe ştiinţa climaterică, şi, crede profesorul, o lume mai bună, mai sigură şi mai dreaptă va fi doar când majoritatea populaţiei va înţelege metodele pe care le foloseşte ştiinţa şi va accepta consilierea oferită de analizele bazate pe dovezi. Prin urmare, educaţia ştiinţifică trebuie să fie fundaţia pe care se ridică viitorul nostru.
Cum ne asigurăm că umanitatea va supravieţui şi va prospera?
Întrebarea este pusă de Brian Cox, fizician de la Universitatea Manchester, dar şi la Cern, Organizaţia Europeană de Cercetare Nucleară. Acesta este contextul în care vor avea loc toate descoperirile captivante vor avea loc. Sigur că putem supravieţui, spune el, dar numai dacă gândim într-un mod mai colectiv decât suntem obişnuiţi în acest moment. Avem problema resurselor naturale care se epuizează, avem problema poluării, avem problema schimbărilor climaterice, ale căror consecinţe le vom suporta cu toţii. De aceea trebuie să discutăm aceste lucruri împreună şi public, şi să căutăm soluţii.
Poate cineva explica ce înseamnă de fapt "spaţiul infinit"?
John Sulston, coordonatorul studiului Societăţii Regale asupra oamenilor şi planetei, vrea de la ştiinţă acest răspuns. Pentru că, spune el, ideea că spaţiul nu are sfârşit e logic imposibilă. Ştim că universul e în expansiune, dar înspre ce se duce? Se strânge, contractă în altceva sau se măreşte spre infinitate? În ambele cazuri, contracţia sau infinitatea, ceva-ul acela, par cam acelaşi lucru. Dacă universul se contractă, ce înlocuieşte spaţiul care a fost odată universul?
O să pot să-mi înregistrez creierul ca pe un program de televiziune?
Întrebarea este pusă de un poet, Andrew Motion, care ar dori să retrăiască ceva important din viaţa lui, um ar fi atunci când s-a îndrăgostit. Ce bine ar fi, spune el, să poţi lua din când în când un halucinogen şi să poţi retrăi asta atunci când simţi nevoia! Plus că ar vrea să poată să-şi înregistreze visele, şi nu se referă la nimicuri triste, genul pe care le consemnezi într-un jurnal şi de care abia dacă-ţi mai aduci aminte. În felul acesta n-ar mai rămâne niciodată fără inspiraţie.
Poate ajunge umanitatea la stele?
Asta ar vrea să ştie romancierul Lionel Shriver. În următorii 100 de ani ne vom fi explorat sistemul solar cu diverse maşinării, dar, spune el, nu ştie dacă omenirea va începe să se răspândească printre stele atunci. Ne vom trimite roboţii înainte şi noi vom putea să vedem imaginile transmise de ei în sufrageriile noastre, dar cum vor ajunge şi oamenii, vii sau îngheţaţi, la nişte distanţe monstruoase, acolo? Am aflat atât de multe în ultimele sute de ani, dar cu fiecare răspuns vin şi atâtea întrebări.
