La 31 martie 1889 era inaugurat, la Paris, Turnul Eiffel, cea mai înaltă construcţie din lume la acea vreme, ridicat pentru Expoziţia Universală din acel an care celebra împlinirea a 100 de ani de la Revoluţia Franceză. Numele edificiului este asociat inginerului Gustave Eiffel, cel care l-a proiectat şi construit, după o tehnologie patentată de inginerul român Gheorghe Pănculescu, care a utilizat pentru prima dată procedeul pre-asamblării elementelor metalice la proiectul căii ferate Bucureşti – Predeal, cu 10 ani înaintea construcţiei Turnului Eiffel. Obiectivul este vizitat de peste 7 milioane de turişti în fiecare an, fiind cel mai vizitat monument din lume.
Turnul Eiffel a reprezentat unul din cele 107 proiecte de arhitectură prezentate în faţa unei comisii care avea ca misiune selectarea unui câştigător care să creeze o operă reprezentativă pentru Expoziţia Universală de la Paris din anul 1889. Proiectul realizat de antreprenorul-inginer Gustave Eiffel, împreună cu inginerii Maurice Koechlin şi Emile Nouguier şi arhitectul Stephen Sauvestre, prevedea un turn din metal înalt în zona Champ-de-Mars, în vecinătatea Grădinilor Trocadero, care să servească drept poartă de intrare la expoziţia mondială.
Însă proiectul ar fi fost imposibil de realizat fără tehnologia brevetată de inginerul român Gheorghe Pănculescu (1844-1924), care în 1878, s-a întors în România, după absolvirea studiilor superioare la Universitatea Politehnică din Zürich, pentru a proiecta şi realiza calea ferată Bucureşti – Predeal. Deşi i s-a aprobat ca realizarea proiectului să dureze cinci ani, Pănculescu a reuşit să îl finalizeze în numai un an, folosind o tehnică revoluţionară: folosirea de subansambluri prefabricate şi asamblate între ele la sol. Tehnologia a fost adaptată pentru proiectul lui Eiffel, astfel că pentru construcţia edificiului parizian s-au folosit subansambluri metalice confecţionate la sol şi asamblate progresiv, pe măsura înălţării construcţiei.
Însuşi inginerul francez recunoştea în studiul “Communication sur les travaux de la tour de 300 m”, datat 1887, că turnul care îi poartă numele ar fi fost imposibil de ridicat fără tehnica inovatoare a inginerului Pănculescu, care astfel a avut ocazia să lucreze la compania lui Gustave Eiffel – ”Société des Établissements Eiffel”.
Proiectul Turnului de fier însemna o construcţie de peste 300 de metri înălţime, cu o bază pătrată cu diagonala de 125 de metri.
Construcţia turnului a început la 26 ianuarie 1887 şi a durat doi ani, două luni şi cinci zile, reprezentând o demonstraţie de inginerie franceză, cu elemente din import – subansamble din oţel şi nituri fiind aduse de la Reşiţa – pe fondul unor critici virulente venite din partea unor intelectuali francezi care susţineau că această construcţie este total nepotrivită arhitecturii pariziene. Se pare însă că unele dintre aceste voci nu reprezentau altceva decât ecouri ale unor frustrări venite de la colegi ai inginerului Eiffel, care din invidie, încercau să minimalizeze realizarea colegului lor de breaslă.
Etapa construcţiei turnului a însemnat, în date tehnice, mii de schiţe şi desene, personal uman format din 50 de ingineri şi desenatori, 150 de lucrători de la fabrica Levallois-Perret, şi până la 300 de muncitori pe şantier, iar constructiv, 7.300 de tone de oţel, peste 18.000 de subansamble metalice, circa 2.500.000 de nituri, 60 de tone de vopsea. De asemenea, construcţia iniţială era deservită de 5 lifturi, care funcţionau cu propulsie hidraulică. Turnul a fost conceput pe trei nivele; la primul (57 m) şi al doilea nivel (115 m) se poate ajunge atât pe scări cât şi cu liftul, iar la ultimul nivel (276 m) se poate ajunge, în prezent, doar cu liftul.
Turnul Eiffel a fost inaugurat la 31 martie 1889, la ora 13:30, când Gustave Eiffel a urcat cele 1710 trepte care duceau la cel de-al treilea etaj, a desfăşurat drapelul francez care a fost salutat de 21 de salve de tun, iar Gustave Eiffel a fost decorat, chiar pe îngusta platformă din vârful turnului, cu Legiunea de Onoare.
La 6 mai, în acelaşi an, Turnul Eiffel a fost deschis publicului larg, iar succesul noului obiectiv turistic a fost impresionant, până la închiderea, la 6 noiembrie 1889, a Expoziţiei Universale, fiind vizitat de peste 32 de milioane de persoane dar şi de personalităţi de marcă – familia regală britanică, fizicianul Thomas Edison sau Buffalo Bill.
Construcţia fusese proiectată să dureze doar 20 de ani, după care urma să fie dezasamblată, însă Eiffel îşi dă seama că o asemenea construcţie trebuie salvată fiindcă, pe lângă atracţia turistică, poate oferi un suport important pentru diferite cercetări şi pentru telecomunicaţii, iar inginerul francez începe un efort semnificativ pentru a da construcţiei un caracter indispensabil. Astfel, la 15 mai 1889, la nivelul 2 al turnului era instalată o redacţie a cotidianului Le Figaro, iar cei care urcau aici primeau pe lângă ediţia ziarului şi un certificat de ascensiune în turn. La 5 noiembrie 1898 de aici s-a făcut prima transmsiie radio în Franţa, semnalul emis din turn fiind recepţionat la Panthéon, la 4 km distanţă, iar în anul 1903 aici a fost amplasat un post de radio militar. În timpul Primului Război mondial turnul a fost închis, iar în anul 1921 aici s-a realizat prima emisiune radio din Franţa, în direct. În anul 1923 au loc aici primele filmări, pentru filmul mut „Parisul care doarme”, al regizorului Renee Clair, iar în anul 1925, celebrul escroc internaţional Victor Lustig a încercat chiar să vândă Turnul Eiffel unor negustori de fier vechi, explicându-le că urma să fie dezmembrat, aceştia au plătit cu “bani gheaţă”, însă atunci când au dorit să înceapă demontarea au realizat că au fost duşi de nas.
Tot în anul 1925, de aici s-a făcut prima transmisiune a postului public de radio francez, iar în anul 1935 aici s-a instalat un studio de televiziune, iar mai apoi o antenă.
În anul 1930, când a fost finalizată clădirea Chrysler din New York, Turnul Eiffel a fost detronat din poziţia de cea mai înaltă clădire din lume.
În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, lifturile au fost dezafectate pentru nu putea fi folosite de trupele de ocupaţie, iar în august 1944, Hitler a dispus ca turnul sa fie distrus, însă generalul von Choltitz, cel care trebuia să execute ordinul, a avut milă faţă de acest monument, refuzând să urmeze indicaţiile comandantului său.
În 1964, Turnul Eiffel este înscris pe lista monumentelor istorice, în 1980, la construcţie au început lucrări de renovare, şi reamenajare, inclusiv la sistemul de iluminare, iar din anul 1991 face parte din patrimoniul mondial al UNESCO.
Personalul care deserveşte în prezent turnul este de peste 500 de persoane, iar obiectivul este deschis turiştilor pe întreg parcursul anului.
