Ultimii mamuţi lânoşi care au păşit pe pământ erau atât de afectaţi de boli genetice încât îşi pierduseră simţul mirosului, evitau compania animalelor din aceeaşi specie şi aveau o stranie blană strălucitoare - este verdictul oamenilor de ştiinţă care au analizat mostre de ADN pentru a depista mutaţii la animalele dispărute, relatează BBC.
Ultimele studii sugerează că ultimii mamuţi au dispărut după ce structura lor ADN s-a umplut de erori. Descoperirea ar putea servi cauza conservării animalelor de astăzi.
Au mai rămas mai puţin de 100 de gheparzi asiatici în sălbăticie, iar populaţia de gorile de munte este estimată la circa 300. Numerele sunt similare cu cele ale ultimilor mamuţi lânoşi care au trăit pe Insula Wrangel din Oceanul Arctic în urmă cu circa 4.000 de ani.
Dr. Rebekah Rogers, de la Universitatea California, Berkeley, care a condus cercetarea, a afirmat că "genomul" mamuţilor "s-a prăbuşit chiar înainte ca ei să dispară".
Aceste este, a spus ea, primul caz de "colaps al genomului" la o specie.
"Exista acest ultim refugiu al mamuţilor după ce restul dispăruseră pe continent", a adăugat Rebekah Rogers.
"Teoriile matematice care au fost dezvoltate susţin că ei trebuie să fie acumulat mutaţii rele pentru că selecţia naturală devenise foarte ineficientă", a precizat ea.
Cercetătorii au analizat mutaţiile genetice depistate în mostre de ADN ale unor mamuţi care au trăit în urmă cu 4.000 de ani. Pentru a compara rezultatele, ei au folosit ADN-ul unui mamut care a trăit în urmă cu 45.000 de ani, când populaţiile erau mult mai mari.
Mamuţii lânoşi erau odată apariţii obişnuite în America de Nord şi Siberia. Extincţia lor a fost provocată de factori de mediu şi posibil de vânătoarea excesivă de către oameni în urmă cu circa 10.000 de ani. Populaţii reduse, insulare, au supravieţuit până în urmă cu circa 4.000 de ani.
"A existat un exces uriaş de mutaţii rele în genomul mamutului de pe insulă", a spus dr. Rogers. "Am descoperit că aceste mutaţii rele se acumulaseră în genomul mamutului chiar înainte ca ei să dispară", a precizat cercetătoarea.
Lecţia care poate fi învăţată din extincţia mamutului lânos este că odată ce numărul exemplarelor dintr-o specie scade sub un anumit nivel, sănătatea genetică a populaţiei ar putea fi imposibil de restabilit. Una dintre modalităţile prin care se poate evalua dacă nivelul de diversitate genetică a unei specii este suficient pentru a da o şansă la supravieţuire este realizarea de teste genetice. O opţiune mai bună ar fi însă stoparea scăderii numărului de animale din speciile ameninţate, notează BBC.
"Când ai aceste populaţii mici timp de o perioadă extinsă de timp ele pot ajunge la un colaps al genomului, exact aşa cum s-a întâmplat la mamut", a spus dr. Rogers.
"Aşa că, dacă se poate preveni ca aceste organisme să ajungă în situaţia de a fi ameninţate sau pe cale de dispariţie atunci asta va face mult mai mult pentru prevenirea acestui tip de colaps al genomului decât dacă se readuce la un număr mai mare de membri o populaţie mică, pentru că aceasta va purta semnele acestui colaps genetic", a subliniat ea.
Oamenii de ştiinţă cred că mutaţiile genetice ar putea să fi dus la mamuţii lânoşi la "o blană mătăsoasă, strălucitoare". De asemenea, mutaţiile este posibil să fi dus la o pierdere a receptorilor olfactivi, responsabili pentru miros, precum şi la dispariţia substanţelor din urină care aveau importanţă în statutul social şi în atragerea unui partener.
Love Dalen, profesor de genetică evolutivă la Muzeul suedez de istorie naturală, este şeful echipei de oameni de ştiinţă care a întocmit harta ADN-ului mamuţilor.
El a precizat că au descoperit "multe pierderi, mari bucăţi de genom care lipsesc, dintre care unele au afectat chiar genele funcţionale".
"Este un rezultat inovator. Dacă se va verifica când mai multe genomuri de mamuţi, precum şi ale altor specii, sunt analizate, va avea implicaţii foarte importante pentru conservare", a apreciat el.
Studiul este a fost publicat în publicaţia PLOS Genetics.
