Broasca ţestoasă cioc de şoim (Eretmochelys imbricata), denumită astfel după botul îngust şi ascuţit asemănător unui clonţ, cunoscută şi sub numele de caret sau ţestoasă de baga, se numără printre animalele clasificate în prezent în pericol critic de dispariţie, conform worldwildlife.org.
Cu o înfăţişare deosebită dată de solzii întrepătrunşi ce conferă un aspect zimţat pe marginea carapacei, aceste ţestoase sunt ameninţate de propria frumuseţe. Carapacele lor colorate şi cu un model atrăgător sunt considerate foarte valoroase şi sunt deseori comercializate în pieţe.
Broaştele ţestoase cioc de şoim trăiesc în majoritatea oceanelor lumii, în special în preajma recifelor de corali.
Cântărind între 50 şi 68 de kilograme şi având o lungime de 76-89 centimetri, ele se hrănesc în special cu bureţi (spongi) pe care îi extrag din crevasele recifurilor cu ajutorul ''ciocului''. De asemenea, în alimentaţia lor se numără anemonele şi meduzele.
Broaştele ţestoase de apă sunt reprezentanţii unui grup de reptile care au populat mările de pe glob în ultimii 100 de milioane de ani. Acestea au un rol fundamental în ecosistemele marine şi ajută la menţinerea sănătăţii recifelor de corali şi a vegetaţiei de pe fundul oceanelor.
În 2015, un cercetător de la City University of New York a descoperit că Eretmochelys imbricata este prima reptilă biofluorescentă, ceea ce înseamnă că poate absorbi lumina, transformând-o şi căpătând o strălucire de culoare diferită, caracteristică diferită de bioluminiscenţă care permite unor animale sau plante să emită lumină din cauza unei reacţii chimice. Specialistul în biologie David Gruber, profesor la City University of New York a făcut această descoperire în timpul unor scufundări în apropiere de Insulele Solomon, observând că broasca ţestoasă strălucea în culorile roşu neon şi verde.
