Tărtăria, aşezarea în care în urmă cu peste o jumătate de secol au fost descoperite celebrele plăcuţe de lut cu semne pictografice, vechi de peste şapte milenii, conform unor specialişti, despre care unii istorici, mai ales străini, susţin că ar reprezenta cel mai vechi mesaj scris din istoria omenirii, este locul în care a mai fost găsită, ceva mai recent, o nouă tăbliţă, denumită "secretă", mai "tânără" cu aproximativ un mileniu, care ar prezenta "semne sacre". "Tăbliţa secretă" se află în prezent în patrimoniul Muzeului Naţional al Unirii (MNU) din Alba Iulia. Expusă într-o vitrină alături de alte piese, fiind foarte mică şi inciziile nefiind prea vizibile, tăbliţa de ceramică nearsă nu atrage la prima vedere prea mult curiozitatea vizitatorilor, atraşi poate mai mult de artefactele de dimensiuni mai mari sau din metale strălucitoare.
Semnele se pot observa doar dintr-un anumit unghi
Plăcuţa este una unicat şi a fost descoperită în urmă cu doi ani la Tărtăria - Gura Luncii în cadrul unui şantier arheologic preventiv de către profesorul Sabin Luca, directorul Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu. "Piesa a fost restaurată şi în momentul de faţă se găseşte în inventarul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia", a declarat, pentru Agerpres, directorul general al instituţiei, Gabriel Rustoiu. El a amintit că tot la Tărtăria au mai fost descoperite încă trei tăbliţe, respectiv în 1961, dar la un alt palier cronologic. "Dacă acele tăbliţe se bănuieşte că ar aparţine culturii Vinca sau Turdaş, tăbliţa descoperită acum doi ani aparţine culturii Petreşti. Este mult mai nouă decât cele trei tăbliţe celebre", a spus Rustoiu, care a adăugat că diferenţă cronologică ar fi aproximativ un mileniu. Muzeograful a precizat că pe suprafaţa tăbliţei sunt incizii superficiale. "Lutul moale a fost incizat superficial, cu anumite semne. Probabil că e o scriere, nu ştiu exact, pentru că e greu de tras o concluzie fermă în cazul acestei tăbliţe. Sunt nişte semne incizate în pasta moale a unei piese discoidale, care are şi două găuri, probabil pentru a fi atârnată ca pandantiv", a explicat Gabriel Rustoiu. Inciziile se observă destul de greoi. "Dacă lumina bate razant pe piesă, într-un anumit unghi, atunci semnele se văd mai bine. Poate şi având în vedere că piesa se datează undeva prin mileniul IV (în. Hr. - n.red.), poate şi timpul şi-a spus cuvântul, un anumit rulaj al acestei piese. Şi atunci, din claritatea semnelor s-a mai estompat. Este o piesă interesantă. Să sperăm că în anii următori vor mai apărea şi altele şi am putea să tragem o concluzie mult mai clară, cu termeni de probabilitate dat de perioada de care discutăm", a declarat Rustoiu. Acesta a menţionat că piesa nu a fost arsă în cuptor, ci a fost uscată în mod forţat, fie în preajma unui cuptor, fie la soare. "Profesorul Sabin Luca a denumit-o "tăbliţa secretă" pentru că aceste semne sunt superficiale şi domnia sa crede că aceste semne nu erau pentru toţi privitorii, ci doar pentru cunoscători, pentru un grup restrâns", a afirmat directorul general al MNU Alba Iulia.
Tăbliţa păstrează urmele de degete din momentul realizării
În afara celor trei plăcuţe descoperite în 1961 de către Nicolae Vlassa, aceasta este singura tăbliţă găsită în situl neolitic de la Tărtăria. "Situl este mare, (...), să sperăm că poate vor apărea şi altele şi poate într un context cultural apropiat de cel din 1961", a mai spus Gabriel Rustoiu. În ceea ce priveşte faptul că în acelaşi sit au fost descoperite tăbliţe din perioade diferite, acesta a menţionat că nu se poate face acum o legătură între o anumită continuitate din neoliticul mijlociu până în neoliticul târziu, pentru că sunt culturi şi populaţii diferite. Rustoiu a opinat că probabil faptul că aşezarea se afla la marginea unei rute comerciale importante "ar putea să fi dezvoltat în zonă o civilizaţie mai deosebită tocmai contactului cu alte civilizaţii". Povestea "tăbliţei secrete" a fost expusă şi în Anuarul MNU, "Apulum", într-un articol ştiinţific redactat de Sabin Luca şi Florentina Marţiş, de la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, intitulat "Semne şi simboluri preistorice în Transilvania". Cercetările au fost reluate la Tărtăria - Gura Luncii în 2010, din dorinţa obţinerii unui profil stratigrafic complex, pentru a lămuri cu mai multă exactitate toate aspectele istorice şi culturale ale sitului, menţionează articolul citat. Patru ani mai târziu au început şi cercetările preventive în sit, precum şi în zona din jurul acestuia, ocazie cu care a fost descoperită, în condiţii stratigrafice clare, o piesă care este, fără îndoială, susţin autorii, o tăbliţă cu semne sacre. După ce s-a excavat o jumătate de metru, într-un complex circular, în care se găsea umplutură în care se afla ceramică Petreşti, a fost găsită, la aproximativ 0,30 metri în adâncime, aproape de fundul acestuia, o plăcuţă circulară de ceramică nearsă, uscată forţat, pe suprafaţa căreia se aflau semne superficiale făcute intenţionat. Contextul în care a apărut piesa a fost format dintr-un pat de pietre şi râşniţe aşezate pe o jumătate din fundul gropii. Tăbliţa păstrează urmele de degete din momentul realizării, sub forma unor impresiuni, mai ales pe partea din faţă, semn că nu a fost finisată foarte atent, se arată în articolul ştiinţific din Anuarul "Apulum".
Piesa este ornamentată prin mai multe tipuri de tehnici de realizare
"Semnele părţii din faţă-avers (...) au fost realizate prin incizii foarte fine. Credem că procedura este realizată în această manieră, foarte fină, ”secretă”, pentru a feri simbolurile de privitorii prea îndrăzneţi, pentru a ”le ascunde povestea”. De aici şi caracterul sacru, dar, în acelaşi timp, secret al ”comunicării”. Partea anterioară-revers a piesei - după noi - este ornamentată cu impresiuni - tăieturi scurte, aparent neorganizate, fără a ascunde o simbolistică evidentă. Mai observăm şi incizii mai late şi mai puţin adânci, care pot fi interpretate în corelaţie cu primele. Vedem aceeaşi modelare neglijentă a suprafeţei piesei (impresiunile degetelor se păstrează evident pe ambele feţe, dar şi pe marginea tăbliţei)", descriu piesa autorii articolului menţionat. Potrivit acestora, piesa este ornamentată prin mai multe tipuri de tehnici de realizare: incizii fine foarte înguste (pe faţă - avers) sau mai late (pe spate - revers), incizii-tăieturi pe spate, impresiuni cu degetul şi o impresiune alungită, sub forma literei V, vizibilă pe partea din faţă - avers. Pe aversul piesei se văd, din loc în loc, pe extremitatea laterală, semne despărţitoare sub forma unor tăieturi scurte şi puncte realizate prin impresare, V-uri răzleţe, impresiuni triunghiulare şi, în partea centrală, două incizii dispuse în unghi de aproximativ 45 de grade. Cea din dreapta are spre interior cinci incizii, iar cea din stânga este ”continuată” cu patru incizii - două paralele şi un V. Pe partea posterioară - revers a piesei se văd, din loc în loc, către extremitatea laterală, semne despărţitoare sub forma unor tăieturi scurte, puncte realizate prin impresare dispuse către părţile laterale, V-uri răzleţe, dar şi compoziţii (pe jumătatea inferioară) cu posibile conotaţii antropomorfe (două) şi un altul asemănător, tot antropomorf, se mai arată în articol. Autorii îşi exprimă speranţa că poate ”tăbliţa secretă”, alături de cea descoperită la Turdaş - Luncă, ”va face mai multă lumină în controversata problemă a modului de transmitere a informaţiei în perioada neolitică”.
Unii istorici cred că începuturile scrierii trebuie căutate în spaţiul danubian
În ceea ce priveşte cele trei tăbliţe descoperite la Tărtăria în 1961, aflate în inventarul unui muzeu din Cluj Napoca, acestea ridică şi la peste o jumătate de secol de la găsirea lor numeroase semne de întrebare şi controverse. Dacă unii istorici, străini cu deosebire, fascinaţi de enigma tăbliţelor de la Tărtăria, sunt de părere că începuturile scrierii trebuie căutate în spaţiul danubian, anulând astfel varianta că ”civilizaţia începe de la Sumer”, există şi alţii care nu au crezut în autenticitatea celor trei plăcuţe, intrigaţi atât de modul în care a fost făcută descoperirea, dar şi de faptul că Nicolae Vlassa, cel care coordona săpăturile arheologice din sit, nu a oferit prea multe detalii legate de aceasta. Autorităţile din Alba intenţionează să înfiinţeze la Tărtăria o rezervaţie şi un muzeu al sitului, unde vor fi expuse piesele descoperite acolo, mai puţin cele trei tăbliţe, şi eventual reconstituite in situ locuinţe găsite în decursul cercetărilor. În acest sens, Consiliul Judeţean Alba a acordat Primăriei din Sălişte fondurile necesare pentru a achiziţiona terenul cu situl arheologic. În urmă cu peste un deceniu, la intrarea în sat, a fost dezvelit un monument de granit, de opt tone, care reproduce pe una din feţe, la scară mărită, imaginile de pe cele trei tăbliţe şi inscripţia ”5.500 î.Hr”.
