Stratul de gheaţă din Groenlanda se topeşte mult mai repede decât preconizau oamenii de ştiinţă, ritmul fiind de patru ori mai accelerat decât cel din 2003, fapt ce ar putea determina o creştere a nivelului mării, potrivit unui studiu publicat recent şi citat de EFE, informează Agerpres. Studiul care aruncă o nouă lumină asupra efectelor schimbărilor climatice a apărut în revista Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, cunoscută sub sigla PNAS, şi publicată săptămânal de Academia Naţională de Ştiinţe din SUA.
Până acum, cercetătorii erau îngrijoraţi de dispariţia stratului de gheaţă din sud-estul şi nord-estul Groenlandei, unde se află marii gheţari din care se desprind blocurile de mărimea unui aisberg ce plutesc apoi în Oceanul Atlantic. În prezent însă, ei au descoperit că în perioada 2003 - 2013, o mare parte a stratului de gheaţă din Groenlanda s-a pierdut, nu doar în această parte a insulei, ci şi în sud-vest, unde practic nu există gheţari. Descoperirea arată că suprafaţa de gheaţă a Groenlandei se topeşte pe măsură ce temperaturile cresc, ceea ce face ca râurile rezultate din apa topită să se scurgă în mare şi să crească nivelul acesteia. În acest fel, Groenlanda ar putea deveni pe viitor un factor important al creşterii nivelului apelor mării, avertizează cercetătorii.
Studiul arată pericolele cu care s-ar putea confrunta locuitorii din oraşe ca Miami şi New York, de pe coasta de est a SUA, dar şi din Bangladesh, Shanghái (China), sau din insulele din Oceanul Pacific, ameninţate de creşterea nivelului mării ca urmare a dezgheţului. Studiul a fost realizat cu ajutorul datelor culese de sateliţii NASA care măsoară dispariţia stratului de gheaţă al Groenlandei. Sateliţii au calculat că între 2002 şi 2016, insula a pierdut suficientă gheaţă pentru a creştere nivelul mării în ritm de 0,7 milimetri pe an. Potrivit acestor date, dacă se va topi întregul strat de gheaţă al Groenlandei, care pe alocuri are o grosime de până la 3 kilometri, atunci nivelul mării va creşte cu circa 7 metri, ceea ce ar avea ca rezultat acoperirea cu apă a majorităţii oraşelor de coastă ale lumii.
