Cea mai veche eclipsă solară consemnată în istorie ar fi avut loc în urmă cu peste 3.000 de ani, stabilirea datei ajutându-i pe istorici să determine de asemenea cu mai multă acurateţe data domniilor unora dintre faraonii egipteni, informează The Telegraph.
O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Cambridge consideră că eclipsa a avut loc la 30 octombrie 1207 î.Hr. şi este menţionată în Biblie. Specialiştii susţin că descoperirea ajută la explicarea unui text din Cartea lui Iosua din Vechiul Testament ce i-a făcut pe teologi să ridice din sprâncene timp de mai multe secole.
În text se menţionează că după ce Iosua i-a condus pe israeliţi în Canaan — o regiune din Orientul Apropiat care cuprindea zona pe care se află astăzi Israel şi Palestina — el a zis: ''Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, şi tu, lună, asupra văii Aialonului. Şi soarele s-a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, până ce poporul s-a răzbunat pe vrăjmaşii lui''.
Profesor Sir Colin Humphreys de la Universitatea Cambridge a declarat că dacă aceste cuvinte descriu o observaţie reală ele reflectă ''un eveniment astronomic important''. Specialistul a explicat că în urma analizei textului original în ebraică s-a putut ''determina un înţeles alternativ'' potrivit căruia ''soarele şi luna nu au mai făcut ce făceau în mod normal: ele au încetat să strălucească''.
Profesor Humphreys şi coautorul studiului Graeme Waddington nu sunt primii care sugerează că acest text din Biblie ar putea face referire la o eclipsă. Însă până acum istoricii au susţinut că este imposibil să stabilească cu exactitate această posibilitate din cauza calculelor laborioase necesare. De asemenea, anterior s-a avut în vedere doar varianta unei eclipse totale de soare, nu şi pe cea a unei eclipse inelare, când luna trece prin dreptul soarelui însă este prea departe de acesta pentru a acoperi în totalitate discul său, susţin oamenii de ştiinţă britanici de la Cambridge.
Pentru a data acest eveniment în istorie, aceştia au dezvoltat un nou ''cod de eclipsă'' care ia în calcul variaţiile în mişcarea de rotaţie a Pământului de-a lungul timpului. Conform rezultatelor, singura eclipsă inelară de soare vizibilă din Canaan între anii 1.500 şi 1.050 î.Hr. a avut loc la 30 octombrie 1207 î.Hr, după-amiaza, precizează sursa citată.
Dovezile istorice de pe Stela lui Merneptah din timpul domniei faraonului Merneptah, cunoscută şi sub numele de Stela lui Israel, demonstrează că israeliţii se aflau în Canaan între 1500 şi 1050 î. Hr.
Pe uriaşul bloc de granit deţinut de Muzeul Egiptean din Cairo se menţionează că acesta a fost gravat în al cincilea an al domniei lui Merneptah şi vorbeşte despre o campanie ce a avut loc în Canaan în care acesta a învins poporul lui Israel.
În cazul în care estimările sunt corecte, descoperirea nu numai că stabileşte momentul la care a avut loc cea mai veche eclipsă de soare înregistrată, însă le permite oamenilor de ştiinţă să dateze cu mai multă exactitate domniile lui Ramses cel Mare şi a fiului său Merneptah.
''Eclipsele de soare sunt de multe ori utilizate ca puncte de reper pentru datarea evenimentelor din lumea antică'', a explicat profesor Humphreys. ''Conform acestor noi calcule, domnia lui Merneptah a început în 1210 sau 1209 î.Hr. Pe baza a ceea ce se cunoaşte din textele egiptene cu privire la durata domniilor lui şi a tatălui său, înseamnă că Ramses cel Mare a domnit între 1276 şi 1210 î.Hr., cu o precizie de plus sau minus un an, cele mai precise date disponibile'', a menţionat cercetătorul.
''Datele exacte legate de (viaţa) faraonilor au fost subiectul unor incertitudini în rândul egiptologilor, însă aceste calcule recente, dacă sunt acceptate, pot duce la o ajustare a informaţiilor cu privire la mai multe dintre domniile acestora ce ne permit să le datăm cu exactitate'', a precizat Humphreys.
Printre dovezile anterioare cu privire la cea mai veche eclipsă de soare înregistrată în istorie se numără cea prezentată de astronomul grec Ptolemeu care a pretins că un astfel de eveniment a fost observat pentru prima oară de babilonieni în luna martie 721 î.Hr.
Rezultatele cercetării sunt publicate în jurnalul Societăţii Regale de Astronomie din Marea Britanie, ''Astronomy & Geophysics''.
