Embrionii plantelor au în componenţă celule ce funcţionează în mod similar unui creier, informează Xinhua citând un studiu publicat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Birmingham.
Grupul de celule nervoase poate evalua condiţiile de mediu şi este capabil să dicteze momentul germinării seminţelor, susţin oamenii de ştiinţă. "Decizia unei plante cu privire la momentul germinării este una dintre cele mai importante pe care le ia în timpul vieţii. Dacă acest lucru se întâmplă prea devreme planta ar putea suferi din cauza condiţiilor vitrege de iarnă; dacă se întâmplă prea târziu ar putea fi întrecută în competiţia cu alte plante mai precoce", au explicat oamenii de ştiinţă din Birmingham în cadrul cercetării publicate în "Proceedings of the National Academy of Sciences" (PNAS).
Experţii au demonstrat că acest compromis între rapiditate şi exactitate este controlat de un mic grup de celule din embrionul plantei care funcţionează în mod similar creierului omenesc. "Centrul deciziilor" al unei plante numită Arabidopsis, sau creson, cuprinde două tipuri de celule, unele responsabile de starea de repaus şi altele de cea germinativă. "Aceste două grupuri de celule comunică între ele prin intermediul hormonilor, un mecanism analog celui desfăşurat în creierele noastre în momentele în care decidem dacă ne mişcăm sau nu", se arată în studiu.
Oamenii de ştiinţă au utilizat modele matematice pentru a demonstra că acest tip de comunicare între elementele separate controlează sensibilitatea plantei la mediul său înconjurător.
Pe baza acestei teorii, ei au utilizat o plantă modificată genetic astfel încât celulele să fie mult mai legate între ele din punct de vedere chimic — îmbunătăţindu-se în mod semnificativ comunicarea dintre elementele din circuit — pentru a demonstra că momentul germinării depinde de aceste semnale intraregionale.
Profesorul George Bassel de la Şcoala de Bioştiinţă de la Universitatea din Birmingham a declarat că cercetarea "dezvăluie o separare crucială între componentele din "centrul deciziilor" unei plante". "În creierul uman, această separare produce o întârziere temporală ce permite adaptarea semnalelor zgomotoase din mediu şi îmbunătăţeşte acurateţea cu care luăm deciziile. Separarea zonelor din "creierul" seminţei pare să fie de asemenea elementul-cheie cu privire funcţionarea acesteia", a adăugat Bassel.
Teoria matematică ce descrie funcţia "creierului" plantei a preconizat că seminţele ar germina într-un număr mai mare dacă ar fi expuse la condiţii de mediu diverse, precum fluctuaţiile de temperatură, decât dacă s-ar afla într-un mediu constant, cum ar fi la aceeaşi temperatură. Oamenii de ştiinţă au testat această teorie în laborator, iar concluziile au susţinut-o.
"Cercetarea noastră are implicaţii majore pentru înţelegerea modului în care se dezvoltă culturile şi buruienile", a adăugat Bassel. "Acum avem potenţialul de a aplica aceste informaţii în cazul plantelor comerciale pentru a îmbunătăţi şi a sincroniza germinaţia lor, creşterea productivităţii şi reducerea utilizării ierbicidelor", a mai spus acesta.
