Papagalul patagonian face parte din familia Psittacidae, genul Cyanoliseus şi este originar din zonele aride ale Argentinei, de unde migrează iarna spre Uruguay. Un număr foarte redus se află în Chile. Sunt patru subspecii recunoscute: Cyanoliseus patagonus andinus; Cyanoliseus patagonus bloxami (mai mare); Cyanoliseus patagonus conlara; Cyanoliseus patagonus patagonus (mai mică).
Corpul lor este elegant, cu penajul colorat divers. Pe cap, pe gât şi pe spate predomină un verde oliv închis, cu nuanţe maro. Partea superioară a pieptului este de culoare albă, în timp ce partea de jos este verde măslinie. Abdomenul, coapsele, spatele şi umerii sunt galbene. Partea centrală a abdomenului este portocalie. Aripile sunt de culoare de măslinie. Coada este oliv cu nuanţe albastre şi maro, potrivit site-ului parrots.org. Ciocul mic este gri sau negru şi cu coada lungă, ascuţită, specifică. Se disting prin inelul alb din jurul ochilor, care sunt de culoare galben pal. Picioarele subţiri în comparaţie cu dimensiunea corpului sunt de culoare roz pal.
Există diferenţe în coloristică în ce priveşte subspeciile. Cyanoliseus patagonus conlara are pieptul mai întunecat. Papagalii Cyanoliseus patagonus andinus sunt mai şterşi în culori, cu pântecele mic şi galben, centrul abdomenului este portocaliu/roşu şi au marcajele albe de pe piept, foarte slabe.
Cei din subspecia Cyanoliseus patagonus bloxami au pântecele de un galben luminos, culoarea roşie de pe coapse şi din centrul abdomenului este mai expresivă iar culoarea albă de pe piept este mai extinsă, formând o bandă lată.
Papagalii au o lungime între 43-48 cm. Subspecia mică, Cyanoliseus patagonus patagonus, nu depăşeşte 300 de grame, iar cea mare, bloxami, ajunge la 400 grame.
În mediul natural, papagalul patagonian trăieşte într-un mediu activ social. Foarte gălăgioşi şi afectuoşi, au nevoie de socializare din partea familiei adoptive, potrivit site-ului animalutul.ro. Le place să fie mângâiaţi, să li se acorde atenţie şi să mănânce din palmă.
O persoană ocupată nu este indicată pentru a deveni stăpânul unui astfel de papagal. Acesta are un temperament mai dificil, fiind mai dinamic, mai activ, având nevoie de mai multă interacţiune cu omul. Dacă rămâne singură pasărea suferă, se simte părăsită şi va dezvolta probleme de comportament.
Patagonian este un papagal inteligent, care poate învăţa trucuri şi ghiduşii. Înzestrat cu o mare capacitatea de a învăţa, el va putea să vorbească, să cânte melodii şi chiar să danseze. Este bine ca antrenamentul pentru socializare şi joc să înceapă cât mai de timpuriu. Papagalul poate deveni agresiv şi poate ciupi dacă nu este bine educat.
Chiar dacă poate fi gălăgios şi are nevoie de mai mult timp liber în afara coliviei, oferă multă voie bună şi distracţie. Îi place joaca, se bucură să se ascundă după tot felul de obiecte şi adoră să se bage sub pături, perne sau alte bucăţi de material textil. Papagalul patagonian este potrivit pentru o familie cu copii. Dintre membrii familiei papagalul îşi va alege un favorit, iar cu ceilalţi membri va fi prieten în măsura în care aceştia socializează cu el, se joacă şi îl mângâie.
Dieta naturală include seminţe, fructe şi plante verzi. În colivie este indicat să aibă plasate ramuri, pe care le va mesteca cu plăcere, fiind un bun exerciţiu pentru cioc, dar şi un bun remediu împotriva plictiselii. O structură pentru căţărare ataşată în interiorul coliviei îi va da o preocupare.
Papagalii ating maturitatea la vârsta de 1-3 ani şi îngrijiţi ajung să trăiască până la 35 de ani.
