Bourii preistorici, strămoşii vitelor domestice de astăzi, erau animale impunătoare, aproape la fel de mari ca elefanţii de astăzi, cu un corp musculos, puternic şi cu un set de coarne de temut. Nu e de mirare că primii oameni au respectat aceste vieţuitoare şi le-au acordat un loc important în cultura lor. Totuşi, după mii de ani, cât bourii au reprezentat cele mai mari animale terestre din Europa, ei au fost decimaţi până la unul de aceiaşi oameni care îi imortalizaseră odată în desenele rupestre. Ultimul exemplar al acestei specii a murit în Polonia, în 1627, acesta fiind unul dintre primele cazuri de extincţie consemnat în istoria noastră. Totuşi, mulţumită evoluţiei în domeniul geneticii, în scurt timp am putea asista la revenirea bourilor pe continentul nostru, după cum informează CNN.
Specialistul în ecologie Ronald Goderie a lansat programul ''Tauros'' în 2008, în încercarea de a găsi o soluţie pentru ''prăbuşirea'' ecosistemelor, fenomen la care asistăm astăzi din cauza dispariţiei unor specii cu un esenţial rol în menţinerea acestora. Iar cel mai important animal ierbivor din istoria continentului nostru pare să ofere o rezolvare în acest sens. ''Ne-am gândit că avem nevoie de un animal ierbivor, capabil să se descurce singur în relaţia cu marii prădători şi care poate paşte în regiunile întinse, sălbatice'', a declarat Goderie adăugând că ''acest animal ar trebui să semene cu un bour".
În loc să încerce tehnologii sofisticate, ca editarea genetică sau ''dez-extincţia'', proceduri luate în calcul pentru readucerea pe Terra a unor specii dispărute precum mamuţii, Goderie a ales o metodă de ''reconstrucţie'' folosind un anumit material genetic pentru a crea o specie de bovină-substitut pe care el a numit-o ''tauros".
Genele vacilor preistorice sunt prezente încă în diverse specii de bovine de pe continentul european, iar echipa de cercetători a identificat descendenţi ai acestora în Spania, Portugalia, Italia şi Balcani. Geneticienii au recomandat înmulţirea anumitor specii pentru a produce urmaşi care să aibă calităţi cât mai apropiate de cele ale bourilor, aceştia urmând să fie apoi înmulţiţi între ei pentru ca materialul genetic să se apropie cât mai mult de vacile preistorice.
În acest demers, oamenii de ştiinţă beneficiază de avantajul că pot compara ADN-ul urmaşilor obţinuţi cu genomul complet al unui bour, secvenţionat la Colegiul Universitar din Dublin.
Potrivit lui Goderie, este nevoie de şapte generaţii pentru a obţine rezultatul scontat, la care se poate ajunge în jurul anului 2025.
Proiectul ''Tauros'', asociat cu programul ''Rewilding Europe'' se află acum la a patra generaţie, iar rezultatele sunt încurajatoare. Exemplarele rezultate sunt ţinute sub observaţie în sălbăticie în zone protejate de pe continent, în Croaţia, Spania, Portugalia, Cehia şi România.
''Am înregistrat progrese nu numai în privinţa aspectului şi comportamentului, ci şi în ''des-domesticirea'' animalelor'', susţine Goderie. ''Este un proces plin de provocări pentru că trebuie să se adapteze prezenţei haitelor mari de lupi'', a precizat acesta.
Un alt ierbivor, zimbrul — o specie de bizon — a fost reintrodus cu succes în zone din Europa din care dispăruse. Acelaşi lucru a fost realizat cu ruda sa, bizonul american, în Statele Unite.
