Povestea oului pe alte meleaguri
În cealaltă parte a lumii, în America precolumbiană, oul îşi continuă epopeea revelatoare sub forma plăcii de aur în formă ovoidă care orna marele templu incas al lui Coricancha de la Cuzco, capitala Imperiului Încă. În Africa, mitul oului cosmic este regăsit la dogonii şi triburile bambara din Mali, unde oul se formează şi încetul cu încetul se separă de Vibraţia Creaţiei, se umfla, se menţine singur în spaţialitatea nedefinită, pentru a se sparge apoi, lăsând să cadă cele douăzeci şi două de elemente fundamentale ale mitologiei dogonilor, care vor supraveghea la rândul lor aşezarea Creaţiei în tot atâtea categorii.
Adânc în junglele impenetrabile din Congo, triburile likuba şi likuala considera şi astăzi că oul este imaginea perfecţiunii . În cosmogonia lor, gălbenuşul reprezintă menstruaţia feminină, iar albuşul - spermă masculină. Coaja este aceeaşi coajă provenită din oul cosmic care ar fi ars Lumea fără intervenţia salvatoare a Creatorului, care a ordonat membranei să se transforme în atmosfera umedă care înconjoară Terra. În pădurile îngheţate ale Finlandei, într-un minunat exemplu de şamanism european, mitul Kalevalei ne spune că înainte de naşterea timpului, zeiţa fecioară a apelor şi-a scos genunchiul la suprafaţa Oceanului Primordial. La îndemnul zeiţei apelor, rată, ea însăşi o zeiţă stăpâna a aerului, îşi depune cele şapte ouă (şase de aur şi unul de fier) direct pe apă. În mormintele scitice din stepa rusă au fost descoperite ouă din lut, cei care le-au pus lângă morţi sugerând astfel că oul este un element al nemuririi şi simbol al învierii.
Hermeneutica, Alchimie şi... Ovobiologie
Pentru iniţiaţi şi ezoterişti, niciun alt obiect viu nu putea sugera mai bine ideea-forţă a transcenderii absolutului, precum umilul ou servit la masă. Că tot amintisem de ouăle de lut din kurganele scitice, în Tracia meridională, în mormintele antice din Boeţia tronau statuetele lui Dionysos, ţinând în mână câte un ou, ca o făgăduinţă şi semn al viitoarei întoarceri la viaţă. În aceste condiţii, doctrinele spirituale care condamnă încarnările succesive, recomandând, în schimb, ruperea lanţului karmic şi ieşirea din lanţul încarnărilor fără de sfârşit, resping folosirea ouălor atât ca alimente, cât mai ales obiecte de cult! Spre exemplu, orfismul respingea consumul oricăror tipuri de ouă, acesta nemaifiind altceva decât obiectul care leagă sufletul de ciclul naşterilor succesive, de care el vrea să scape.
Tradiţia alchimica a Oului Filosofic în rol de vatră a Universului sugerează închiderea în interiorul său a elementelor vitale. Un manuscris hermeneutic anonim, citat de E. Mnod-Herzen, dezvăluie că Oul Filosofic era numit în vechime piatra encephală, piatra de Armenia sau piatră egiptenilor. Cuptorul alchimiştilor reprezintă şi el oul cosmic, sediu şi locaţie al tuturor transmutaţiilor. Pentru alchimişti, Oul Filosofic este locaţia sacră în care era săvârşită, în faze succesive, însăşi Marea Opera. Oul era, aşadar, un vas în formă de alambic ovoidal, închis, neted şi realizat din sticlă pură de Veneţia, fără bule de aer sau impurităţi. În acest ou-replică a Creaţiei, alchimistul efectua amestecul sau din fier, aramă, cositor şi plumb - bine măcinate şi puse la foc potrivit timp de 30 de zile, după care urmau a fi tratate, în secret, cu poţiuni de sulf şi mercur. Iniţiaţii afirma că într-una din zilele următoare, acest Ou Filozofal se va transforma în însăşi Piatra Filosofală, Piatra Înţelepciunii sau Piatră Nemuririi. În tradiţiile alchimice, Piatra Filosofală este menţionată ca fiind de culoare roşu închis şi având întotdeauna forma unui ou.
În tradiţiile ascunse ale Orientului, oul are un rol apropiat acela al altor simboluri arhetipale, cum sunt matricea, scoică, peşteră, centrul, inima, ombilicul sau centrii ocultaţi ai Lumii. Totul se leagă de punctele de pornire ale dezvoltării interioare, spaţiale, temporale şi chiar biologice ale fiinţei omeneşti, în drumul omului spre desăvârşirea spirituală. În budism, actul clocitului patronează peste anumite aspecte simbolice interesante: unele secte contemplative budiste considera găină care cloceşte drept simbol al concentrării spirituale, al acumulării energiei şi al forţei vitale. Ermiţii daoişti din munţii izolaţi ai Chinei au o parabolă foarte frumoasă şi explicită, în care compara învăţarea teoretică, pur exterioară, cu ouăle nefecundate, lipsite de germene.
Mai aproape de zilele noastre, cercetătorul belgian Robert Vendelanotte şi-a consacrat o mare parte a vieţii studiului filosofiei oului, creând în această direcţie o nouă disciplină de studiu care se numeşte ovobiologie. Robert Vendelanotte afirma că: "Bărbatul, privit în întregul său, este un ou. Femeia - la fel, este şi ea tot un ou. Înlănţuirea lor da naştere, ca atare, unui alt ou. Astfel vedem cum se înfăptuieşte miracolul creaţiei, căci unu plus unu egal trei în acesta nouă formula existenţiala. Observaţi, deci, că toate ştiinţele, până şi matematică, după cum am subliniat mai sus, capătă un alt aspect atunci când sunt abordate din perspectiva oului. Însăşi planeta noastră este un ou, iar Sfânta Treime din creştinism se regăseşte în acelaşi Ou Universal: albuşul, gălbenuşul şi cochilia, căci nu este oare porumbelul cel alb, Sfântul Duh, simbolizat de albuş, însuşi simbolul păcii? Dumnezeu a făurit lumea în şase zile. Iar 6 împărţit în 3 face 2. Aceştia reprezintă cei doi piloni pe care se sprijină Universul. Şi dacă Pământul se învârteşte în jurul Soarelui pe o traiectorie în formă de elipsă, adică ovoidală, atunci acest aspect surprinzător poate fi considerat un adevărat suvenir al Oului Cosmic."
