Oul, ca simbol al fecundităţii şi al formei desăvârşite, a fost folosit şi de alte popoare în cadrul ritualurilor de sărbători. La perşi, egipteni, greci şi gali, oul era emblema universului, opera divinităţii supreme. La creştini se credea că oul îl reprezintă pe Creator, care creează tot. În trecut, popoarele Asiei şi Europei, care serbau Anul Nou în momentul în care era echinocţiul de primăvară, ofereau prietenilor, dar şi vecinilor şi cunoscuţilor, ouă roşii.
Cea mai răspândită şi mai renumită tradiţie a închistririi ouălor este, unde altundeva, decât în Bucovina. Aici, femeile „scriu” ouăle ore întregi şi din această cauză acestea mai sunt numite şi ouă „muncite”, „necăjite”. Aşa cum Hristos a suferit şi s-a jertfit pentru oameni, asemeni patimilor îndurate de El, femeile stăruie, cu răbdare, pentru a duce la bun sfârşit lucrarea nchistririi ouălor.
Iniţial, în Bucovina se încondeiau ouă crude, apoi fierte, iar în zilele noastre se închistresc ouă golite de conţinut.
Un vârf ascuţit de tablă de aramă ce este fixat pe un băţ plat, numit şi chişiţă, este instrumentul ajutător încondeierii ouălor. Tehnica tradiţională ne învaţă cum în acest ritual de încondeiere se mişcă doar oul, nu şi instrumentul.
În ornamentaţia ouălor de Paşte se folosesc diferite motive geometrice, fitomorfe sau zoomorfe. Cele mai întâlnite sunt următoarele: romburi, triunghiuri, puncte, grâu, peşte, cerb sau coarnele cerbului, cârligul ciobanului, crucea Paştelui dar şi cloşca cu pui, şarpele, grebla, laba gâştei, coada rândunicii, fierul plugului, frâul, ferestruică.
Astăzi, tehnica încondeierii s-a diversificat considerabil, fiind folosită ceară colorată sau ceară arsă, dar şi tuşuri, iar în final, ouălor li se dă luciu cu lac. În Bucovina s-a dezvoltat o adevărată industrie a încondeierii ouălor, acestea fiind vândute peste hotare şi apreciate şi pe alte meleaguri, nu numai la noi.
