Buburuzele, cunoscute şi sub numele de gărgăriţe, mămăruţe sau măriuţe sunt o raritate în lumea insectelor şi, probabil, una dintre puţinele specii de acest fel (Coccinellidae) pe care le simpatizăm, datorită aspectului şi a faptului că se hrănesc cu dăunătorii care ne distrug recoltele.
Numele popular de „măriuţă” are o etimologie interesantă. În majoritatea limbilor europene, această insectă are denumiri asociate Fecioarei Maria: „măriuţă” – română, “Marienkäfer” – germană, „ladybug” – engleză. În franceză i se spune „la bete a bon Dieu” (animalul lui Dumnezeu), în rusă „Bozhya korovka” (văcuţa lui Dumnezeu) iar în română mai apare şi ca „boul lui Dumnezeu”.
Motivul nu este pe deplin cunoscut, dar există o legendă care poate explica această titulatură. În urmă cu mai multe sute de ani, fermierii se rugau la Fecioara Maria să le salveze recoltele de dăunători şi se spune că atunci a apărut un roi de buburuze care i-a ajutat să scape de necaz. Pe vremea când nu se foloseau pesticide, culturile erau ameninţate de afide, o specie de purici care constituie principala hrană a buburuzelor. Astfel, s-a ajuns la credinţa că micile creaturi cu hainuţă roşie au fost trimise de divinitate.
Culoarea insectei a fost asociată cu mantia roşie pe care Fecioara Maria o poartă în foarte multe reprezentări biblice. În ceea ce priveşte denumirile de „boul lui Dumnezeu” sau „văcuţa lui Dumnezeu”, se pare că sunt asociate cu petele de culoare neagră de pe aripi, care seamănă cu aspectul pe care îl au unele văcuţe.
O denumire cu conotaţii similare din limba engleză este „bishop” (episcop), după culoarea roşie a hainelor pe care le poartă prelaţii catolici – o altă dovadă a legăturii pe care o făceau oamenii între aceste insecte şi religie.
