Luna s-ar fi format cu mult mai mult timp în urmă, acum circa 4,51 miliarde de ani, cu milioane de ani mai devreme decât se estimase, potrivit unui studiu publicat de o echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Los Angeles din California (UCLA), Statele Unite. Noile date se bazează pe analiza unor mostre de zircon aduse pe Pământ de echipajul zborului Apollo 14, informează Science Daily.
Cercetătorii americani au studiat mostrele de zircon aduse pe Pământ după misiunea spaţială istorică din 1971 şi au concluzionat că satelitul natural al Pământului s-a format acum circa 4,51 miliarde de ani, probabil la numai 60 de milioane de ani după naşterea sistemului solar, cu 40 până la 140 de milioane de ani mai devreme decât s-a crezut până acum.
Rezultatele au fost publicate în ediţia din ianuarie a jurnalului "Science Advances".
Vârsta Lunii este un subiect dezbătut aprins de multă vreme, iar oamenii de ştiinţă au încercat să găsească un răspuns cât mai exact folosind o varietate largă de tehnici. "Am identificat în sfârşit o vârstă minimă a Lunii; era vremea s-o aflăm, iar acum o cunoaştem", a declarat conducătoarea studiului, Mélanie Barboni, specialistă în geochimie în cadrul Departamentului de ştiinţe ale pământului, planetelor şi spaţiului de la UCLA.
Luna s-a format în urma unei coliziuni violente dintre Pământul timpuriu şi un "embrion planetar" numit Theia, a raportat în 2016 o echipă din cadrul aceleiaşi universităţi americane, formată din specialişti în geochimie.
Studiul recent susţine că Luna s-a format la "numai" 60 de milioane de ani după naşterea sistemului solar — un moment important deoarece le poate oferi informaţii esenţiale astronomilor şi specialiştilor în ştiinţe planetare care caută să înţeleagă evoluţia de la începuturile Pământului şi ale sistemului nostru solar, mai arată sursa citată. Acest lucru nu a fost o sarcină uşoară, după cum susţine Barboni, deoarece "indiferent ce a existat înaintea impactului gigantic a fost şters".
În ciuda faptului că oamenii de ştiinţă nu pot şti ce s-a întâmplat înainte de coliziunea cu Theia, aceste descoperiri sunt importante deoarece îi ajută să continue să reconstituie, ca într-un puzzle, evenimentele de importanţă majoră care s-au petrecut ulterior.
Vârsta Lunii a fost greu de determinat deoarece mostrele aduse pe Terra conţin o serie de fragmente "contaminate" cu mai multe tipuri de roci. Însă, Barboni şi echipa sa a reuşit să analizeze opt zirconi în condiţii imaculate, în laboratorul de la Universitatea Princeton. "Zirconii sunt cele mai bune ceasuri ale naturii", a explicat Kevin McKeegan, pofesor de geochimie şi cosmochimie la UCLA şi totodată coautor al studiului. "Aceştia reprezintă cele mai bune minerale pentru conservarea istoriei geologice şi pentru dezvăluirea datelor despre locul de origine", a adăugat el.
Coliziunea dintre Pământ şi Theia a dus la apariţia unei Luni lichefiate, care apoi s-a solidificat. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că datele obţinute în laborator prin datarea cu izotopi de uraniu-plumb dezvăluie momentul în care au apărut întâia dată zirconii, în oceanul primordial de magmă care ulterior s-a răcit şi s-a format mantaua şi crusta satelitului natural al Terrei.
În cadrul studiului recent, Mélanie Barboni "şi-a dat seama că vârsta reală a Lunii vine din preistoria acesteia, înainte ca ea să se solidifice, nu din momentul solidificării", notează şi Edward Young, profesor de geochimie şi cosmochimie la UCLA, coautor al studiului.
Cercetările anterioare au estimat vârsta Lunii pe baza rocilor "contaminate" cu alte minerale după multiple coliziuni, însă acestea nu indicau de fapt "vârsta Lunii", ci momentul la care au avut loc alte evenimente, după cum a precizat McKeegan.
Oamenii de ştiinţă de la UCLA continuă să studieze zirconii aduşi de astronauţii misiunii Apollo pentru a afla mai multe informaţii despre perioada timpurie a Lunii.
Recent, oamenii de ştiinţă israelieni de la Institutul de Ştiinţe Weizmann din Rehovot au avansat o nouă teorie despre apariţia Lunii potrivit căreia aceasta nu s-ar fi format în urma unui singur impact gigantic al unui obiect cosmic cu Terra, ci după mai multe coliziuni care au dat naştere la un set de Luni de mai mici dimensiuni care, în timp, s-au unit şi s-au solidificat.
La finalul acestui an, Agenţia Spaţială Chineză se pregăteşte să trimită pe Lună sonda Chang'e 5 pentru a colecta şi a aduce pe Pământ primele mostre de rocă selenară de la misiunile Apollo. Acestea i-ar putea ajuta pe oamenii de ştiinţă să efectueze mai multe analize pentru a afla date preţioase despre formarea Lunii, a Terrei şi a sistemului nostru solar.
