Gorila de munte, Gorilla beringei beringei, o subspecie a gorilei de est a cărei populaţie trece printr-un proces lent de refacere, rămâne în continuare pe lista World Wildlife Fund (WWF) a animalelor aflate în pericol critic de dispariţie, conform worldwildlife.org.
Populaţia de gorile de munte numără aproximativ 880 de indivizi, după ce în 1989 mai erau doar 620 astfel de animale. Gorilele de munte ocupă două areale naturale distincte. Puţin mai mult de jumătate dintre gorilele de munte trăiesc în Munţii Virunga, un lanţ de vulcani stinşi aflat la graniţa dintre Republica Democrată Congo, Rwanda şi Uganda. Celălalt grup de gorile de munte poate fi găsit în Parcul Naţional Bwindi din Uganda.
De la descoperirea acestei subspecii, în 1902, populaţia de gorile de munte s-a diminuat drastic în special din cauza războiului civil din zonă, a braconajului, pierderii habitatului şi bolilor — ameninţări atât de grave încât mulţi naturalişti se temeau că această specie ar fi putut rămâne o amintire până la sfârşitul secolului XX.
După cum o spune şi numele, gorilele de munte, animale ce pot ajunge la peste 1,85 m înălţime şi la peste 200 de kilograme, trăiesc în pădurile montane la altitudini între 2.500 şi 4.000 de metri. Aceste primate au o blană mai deasă decât alte specii/subspecii de gorile. Blana le permite să supravieţuiască într-un habitat alpin în care temperaturile coboară deseori sub limita îngheţului.
Masculii din această subspecie, supranumiţi şi "gorile cu spatele argintiu" din cauza coloritului specific de la maturitate, sunt veritabili "patriarhi" ai regnului animal, conducând familii mari şi apărând femelele şi puii în faţa oricărui pericol sau agresor. Masculii maturi joacă un rol important în procesul de socializare al puilor după înţărcare.
Pe măsură ce oamenii au pătruns în teritoriul gorilelor, au distrus o mare parte din habitatul acestor animale ce a fost transformat în teren agricol şi pentru creşterea vitelor şi oilor. Doar o mică parte din habitatul originar al gorilelor este protejat în sanctuare naturale, aşa cum este Parcul Naţional Virunga. Dar chiar şi în astfel de parcuri naturale continuă defrişările ilegale şi braconajul. În 2004, spre exemplu, au fost defrişate ilegal 1.500 de hectare de pădure virgină din Parcul Naţional Virunga. Gorilele de munte nu au căutare pe piaţa neagră, însă aceste animale cad victime braconierilor nimerind în capcanele amplasate pentru alte animale.
Apropierea de oameni este cu atât mai periculoasă pentru aceste animale cu cât ele sunt foarte vulnerabile la anumite boli ce pot fi transmise de oameni. Gorilele de munte pot muri şi de la o banală (pentru oameni) răceală.
Deşi interzise de lege, în habitatul gorilelor de munte continuă să funcţioneze exploatări de cărbune care reprezintă încă o ameninţare pentru aceste animale.
Războiul din Rwanda din anii '90 şi anii de război civil din RD Congo au trimis val după val de refugiaţi în regiunile din jurul ariilor protejate din Munţii Virunga, unde trăieşte mai mult de jumătate din populaţia de gorile de munte, fapt care a contribuit la diminuarea numărului de primate. Mai mult decât atât, părţi ale rezervaţiei pentru gorile au fost preluate de rebeli, condiţii în care munca de conservare a speciei desfăşurată de naturalişti şi pădurari a devenit foarte dificilă şi periculoasă. Din 1996 şi până în prezent 140 de pădurari au murit la datorie în parcul Virunga.
Parcul Naţional Virunga, înfiinţat în 1925, este primul parc natural de pe teritoriul Africii şi principalul sanctuar pentru protecţia gorilelor de munte.
