Trăsăturile unei feţe sunt percepute în mod foarte diferit, unii considerându-le atragătoare, iar alţii dimpotrivă. O echipă de cercetători americani de la Universitatea Harvard şi-a pus întrebarea de ce se întâmplă acest lucru şi în ce măsură intervin parametri genetici, de mediu, culturali şi experienţe personale, scrie passionsante.be.
Cercetătorii au evaluat în studiul lor partea genetică. Ei au alcătuit un grup de circa 1.500 de participanţi (bărbaţi şi femei în număr aproximativ egal) dintre care 600 au fost gemeni monozigoţi (gemeni "adevăraţi", cu acelaşi patrimoniu genetic), 200 de gemeni dizigoţi (gemeni "falşi", cu patrimoniu genetic diferit) şi 700 de persoane fără fraţi gemeni. Tuturor li s-au prezentat 200 de fotografii cu chipuri şi li s-a cerut să le noteze de la 1 la 7, de la neatrăgător la foarte atrăgător.
Dacă datele genetice ar fi fost preponderente în apreciere, rezultatele ar fi fost identice sau cel puţin foarte apropiate între gemenii "adevăraţi". Nu s-a întâmplat însă aşa, majoritatea perechilor de gemeni având păreri extrem de diferite. Şi în cazul în care ar fi primat influenţa mediului socio-familial, "falşii" gemeni ar fi avut aproape aceleaşi preferinţe. Situaţia a fost însă alta (aprecierile au diferit în 50% din cazuri).
De fapt, gemenii monozigoţi şi dizigoţi au reacţionat în general ca şi cei care nu aveau fraţi gemeni, ceea ce sugerează că atracţia pentru un chip sau altul se bazează în primul rând pe experienţa personală, pe parcursul individual, punctat de întâlniri amicale şi sentimentale, lecturi, filme, speranţe, bucurii şi decepţii... Fără îndoială, intervin şi datele genetice, însă ele nu sunt determinante, ci sunt clar modulate de întâmplările survenite de-a lungul existenţei. De altfel, un chip considerat puţin atrăgător într-o etapă a vieţii poate fi perceput diferit într-o altă perioadă şi invers, încheie passionsante.be.
