Nimeni nu scapă de poluarea generată de lumina artificială: nici măcar telescoapele din nordul Chile, o regiune considerată paradisul astronomilor, dar al cărei cer ar putea să-şi piardă din claritate.
Deşertul Atacama, situat la 1.200 de kilometri nord de Santiago, oferă condiţii ideale: cerul este degajat în cea mai mare parte a anului. Cele mai mari telescoape din lume sunt instalate acolo, astfel încât până în 2020 se estimează că nordul Chile va concentra 70% din infrastructura astronomică din lume.
Dar extinderea oraşelor şi utilizarea tehnologiei cu diode luminoase (LED) ameninţă activitatea observatoarelor astronomice din această regiune, scrie AFP recent.
Un studiu publicat în luna decembrie în revista Science Advances a arătat deja că iluminatul global a crescut, atât în cantitate, cât şi în intensitate, cu aproximativ 2% pe an, între 2012 şi 2016.
În localităţi din nordul Chile, cum ar fi Antofagasta, Coquimbo sau La Serena, lămpile cu LED-uri sunt folosite din ce în ce mai mult pentru a ilumina casele, străzile, magazinele şi panourile publicitare.
"Din păcate, pentru că există mai mult iluminare albă, deteriorarea cerului a crescut cu până la 30% de la la sfârşitul ultimului deceniu", a explicat pentru AFP Pedro Sanhueza, şeful Biroului de protecţie a calităţii cerului din nordul Chile.
Şi în mod deosebit nordul ţării intră "într-o zonă de pericol", deoarece această poluare luminoasă ameninţă profunda obscuritate nocturnă de care telescoapele au nevoie pentru a lucra.
La Observatorul Paranal, care găzduieşte cele patru enorme telescoape VLT (Very large telescope) ale Observatorului European Sudic (ESO), au fost deja adoptate măsuri preventive.
După apusul Soarelui, vehiculele care circulă în jurul observatorului nu au voie să utilizeze faza lungă a farurilor. Sunt permise doar luminile de staţionare (sau de poziţie), care sunt mai slabe. Iar pietonii care merg noaptea trebuie să îndrepte lanternele spre sol.
De asemenea, reşedinţele astronomilor şi ale personalului de la Paranal sunt şi ele luminate la minimum, pentru a evita perturbarea observării stelelor.
Dar explozia urbană este o realitate imparabilă de 20 de ani în nordul Chile: oraşele au fost ''dopate'' de exploatarea cuprului, al cărui cel mai mare producător mondial este ţara sud-americană.
Halourile de lumină de deasupra acestor oraşe sunt vizibile cu uşurinţă de la observatoarele aflate pe o rază de cel puţin 150 de kilometri.
"Am măsurat impactul (acestui fenomen) şi avem deja probleme în a realiza observări (ale cerului) la 20 de grade deasupra orizontului. Aceasta distanţă va creşte foarte mult şi nu vom putea studia stelele cele mai îndepărtate'', deplânge Chris Smith, şeful de misiune al Observatorului Tololo, situat la 2.200 de metri altitudine, la 80 de kilometri de oraşul La Serena.
Lumina artificială, nefastă pentru sănătate
La dezvoltarea urbană se adaugă instalarea de enorme infrastructuri pentru extragerea cuprului şi construcţia de autostrăzi în deşertul Atacama, ele însele surse de lumină.
Smith cheamă la educarea noilor generaţii cu privire la utilizarea durabilă a luminii, utilizarea de surse "mai calde" care sunt mai puţin poluante şi evitarea îndreptării acestora spre cer.
"Suntem deja la un nivel ridicat de impact şi trebuie să îl controlam de acum. Nu se pune problema să închidem observatoarele'', esenţiale pentru a căuta eventuale planete similare cu Pământul şi surse de viaţă, afirmă astronomul american.
Totuşi, aceasta este direcţia spre care s-ar putea îndrepta Observatorul din Monte Palomar, California: acesta a trebuit să îşi reducă în mod semnificativ activităţile din cauza poluării luminoase emise de Los Angeles, remarcă AFP.
Pentru a contracara acest fenomen, guvernul chilian a aprobat în 2012 o nouă normă de reducere a iluminatului. Şi aceasta pentru că lumina noaptea afectează şi mediul, şi sănătatea, perturbând ritmul circadian, ceasul biologic - ceea ce creşte riscul de cancer, diabet şi depresie - şi hibernarea plantelor, proces care le permite să supravieţuiască în condiţiile aspre de iarnă.
