Căldăruşa, purtând denumirea ştiinţifică de Aquilegia, face parte din familia Ranunculaceae şi este originară din Europa, America de Nord, Siberia şi Japonia.
Este una dintre cele mai elegante plante de grădină, iar denumirea face trimitere la forma de cupă a florilor, termenul latinesc Aquilegium însemnând ''rezervor''.
Cunoscut în ţara noastră sub denumirile de căldăruşe, cănăcei, ciocănaşi sau ţurţălăi, genul Aquilegia cuprinde circa 100-120 de specii perene, cele mai cunoscute dintre acestea fiind Aquilegia vulgaris L., Aquilegia coerulea James şi Aquilegia chrysantha Gray.
Aquilegia vulgaris este originară din Europa şi poate fi întâlnită la noi şi în regiunile montane. Planta are o înălţime de 60-70 cm, cu tulpina ramificată în partea superioară. Frunzele bazale sunt mai mari şi dispuse în tufă, iar cele tulpinale sunt mai mici, dispuse altern, ambele fiind de culoare verde-albăstrui pe faţa inferioară şi verde intens pe partea superioară, notează prof. dr. Elena Şelaru în cartea ''Cultura florilor de grădină'' şi prof. dr. Florin Toma în volumul ''Floricultură şi Artă florală''. Florile prezintă pinteni orientaţi în sus, care sunt coloraţi, ca şi florile, în nuanţe de albastru, alb, roz, roşu, violet, putând fi unicolore sau pestriţe. Planta înfloreşte în lunile mai-iunie.
Aquilegia coerulea este originară din America de Nord. Are tulpina bine ramificată de la bază, atingând o înălţime de până la 40-70 cm. Frunzele trilobate sunt de culoare verde-albăstrui sau verde cenuşiu, iar florile au pinteni lungi, de circa 5 cm. Bobocul are iniţial poziţie orizontală, iar la deschidere se îndreaptă în sus. Sunt colorate în diferite nuanţe de albastru, alb, violet, roz, roşu, sunt unicolore sau pestriţe, iar pintenii sunt coloraţi în verde. Înflorirea are loc în lunile aprilie-mai.
Aquilegia chrysantha, originară tot din America de Nord, are o talie mult mai înaltă, putând ajunge până la 100-150 cm înălţime. Tulpina este foarte ramificată în partea superioară, cu frunze mici şi rare, colorate în verde intens pe partea superioară şi în verde cenuşiu pe partea inferioară. Florile sunt relativ mici, dispuse solitar în vârful ramificaţiilor, de culoare galbenă. Înfloreşte în luna iunie.
Căldăruşele sunt plante puţin pretenţioase, având o rezistenţă bună la frig. Toate speciile sunt perene, majoritatea înflorind în luna mai, doar câteva îşi prelungesc înflorirea până în luna iulie. Se pot cultiva pe orice teren, dar preferă solurile argilo-nisipoase, potrivit de umede, însorite sau semiumbrite. Înmulţirea prin seminţe este folosită cu rezultate foarte bune, cea mai bună perioadă de semănat fiind primăvara, în lunile martie-aprilie, dar se poate practica şi înmulţirea prin divizarea tufei, ce se aplică toamna, în lunile septembrie-octombrie, sau primăvara devreme, în luna martie.
Căldăruşele pot fi folosite ca plante decorative pentru parcuri şi grădini, putând fi puse solitar, dar şi în grupuri, fie ele mici sau mari. Este preferată în locurile mai umbrite, unde alte specii nu înfloresc. Pot fi folosite şi ca flori tăiate, impunându-se în aranjamente florale deosebite prin forma lor specială şi prin coloritul foarte variat, în nuanţe strălucitoare.
