Sfânta Cuvioasă Parascheva este sărbătorită în întreaga Patriarhie Română, dar ea este considerată ocrotitoarea Moldovei. Cu acest prilej, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, va oficia, joi, la Iaşi, Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. Patriarhul Daniel a păstorit Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în calitate de mitropolit, timp de 17 ani, între 1990 şi 2007.
Sfânta Parascheva, numită "cea Nouă", de la Iaşi, "a Moldovei luminătoare" şi lauda întregii ortodoxii, a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea. Ea s-a născut în Epivat (azi Boiados) în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol. Un frate al ei s-a călugărit sub numele de Eftimie şi, de-a lungul anilor, a fost ales episcop în localitatea Madite. Ea a plecat de acasă de mică, oprindu-se la Constantinopol, după care s-a stabilit timp de cinci ani la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Þara Sfântă, la Ierusalim. A intrat la o mănăstire în Iordan, unde s-a dedicat postului şi rugăciunii. Parascheva a murit la vârsta de 27 de ani, la Epivat. După ce a fost iniţial îngropată, trupul său a fost dezgropat şi aşezat în Biserica Sfinţii Apostoli din Epivat, unde a stat 200 de ani.
Evenimentele politice care au avut loc în secolele următoare au făcut ca moaştele să fie strămutate în mai multe locuri. În anul 1235, ele au fost depuse la Biserica Maica Domnului din Târnovo, capitala imperiului romano-bulgar, unde au rămas timp de 160 de ani, până când turcii au cucerit părţi însemnate din Peninsula Balcanică. Apoi moaştele au fost mutate la Belgrad, unde au rămas până în anul 1521, când turcii au cucerit şi acest oraş. Moaştele au fost duse la Constantinopol, după ce au fost solicitate de patriarhul ecumenic Ieremia I sultanului, care a acceptat să i le dea în schimbul unor daruri. După 120 de ani, în anul 1641, moaştele Paraschevei au ajuns în Moldova, în semn de recunoştinţă faţă de domnitorul Vasile Lupu, care a plătit toate datoriile Patriarhiei ecumenice din Constantinopol.
Pe 13 iunie 1641, moaştele au fost aşezate în Biserica mănăstirii "Sfinţii Trei Ierarhi", unde au rămas până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaş, fiind mutate în paraclisul mănăstirii.
Moaştele au fost duse în noua Catedrală Mitropolitană, după ce, în seara zilei de 26 decembrie 1888, clădirea a fost cuprinsă de flăcări de la o lumânare rămasă aprinsă lângă raclă. Potrivit scrierilor de la acea vreme, focul a ars mocnit toată noaptea, totul fiind prefăcut în scrum. Singurele rămase neatinse au fost moaştele Cuvioasei.
Sfânta Cuvioasă Parascheva a fost canonizată de Sfântul Sinod al BOR pe 28 februarie 1950.
Sfânta Parascheva, numită "cea Nouă", de la Iaşi, "a Moldovei luminătoare" şi lauda întregii ortodoxii, a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea. Ea s-a născut în Epivat (azi Boiados) în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol. Un frate al ei s-a călugărit sub numele de Eftimie şi, de-a lungul anilor, a fost ales episcop în localitatea Madite. Ea a plecat de acasă de mică, oprindu-se la Constantinopol, după care s-a stabilit timp de cinci ani la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Þara Sfântă, la Ierusalim. A intrat la o mănăstire în Iordan, unde s-a dedicat postului şi rugăciunii. Parascheva a murit la vârsta de 27 de ani, la Epivat. După ce a fost iniţial îngropată, trupul său a fost dezgropat şi aşezat în Biserica Sfinţii Apostoli din Epivat, unde a stat 200 de ani.
Evenimentele politice care au avut loc în secolele următoare au făcut ca moaştele să fie strămutate în mai multe locuri. În anul 1235, ele au fost depuse la Biserica Maica Domnului din Târnovo, capitala imperiului romano-bulgar, unde au rămas timp de 160 de ani, până când turcii au cucerit părţi însemnate din Peninsula Balcanică. Apoi moaştele au fost mutate la Belgrad, unde au rămas până în anul 1521, când turcii au cucerit şi acest oraş. Moaştele au fost duse la Constantinopol, după ce au fost solicitate de patriarhul ecumenic Ieremia I sultanului, care a acceptat să i le dea în schimbul unor daruri. După 120 de ani, în anul 1641, moaştele Paraschevei au ajuns în Moldova, în semn de recunoştinţă faţă de domnitorul Vasile Lupu, care a plătit toate datoriile Patriarhiei ecumenice din Constantinopol.
Pe 13 iunie 1641, moaştele au fost aşezate în Biserica mănăstirii "Sfinţii Trei Ierarhi", unde au rămas până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaş, fiind mutate în paraclisul mănăstirii.
Moaştele au fost duse în noua Catedrală Mitropolitană, după ce, în seara zilei de 26 decembrie 1888, clădirea a fost cuprinsă de flăcări de la o lumânare rămasă aprinsă lângă raclă. Potrivit scrierilor de la acea vreme, focul a ars mocnit toată noaptea, totul fiind prefăcut în scrum. Singurele rămase neatinse au fost moaştele Cuvioasei.
Sfânta Cuvioasă Parascheva a fost canonizată de Sfântul Sinod al BOR pe 28 februarie 1950.
