Balena nordică (Eubalaena glacialis) din Atlanticul de Nord, specie din care au mai rămas doar 300-350 de exemplare în întreaga lume, se află în pericol de dispariţie din cauza vânătorii excesive şi a traficului maritim intens, potrivit site-ului organizaţiei World Wildlife Fund.
Balena nordică are o istorie îndelungată de luptă pentru supravieţuire, iar lucrurile nu par să se îndrepte, în ciuda interdicţiilor împotriva vânătorii de balene instituite încă din 1930. Trăieşte de-a lungul coastei atlantice a Americii de Nord. Unii cercetători cred că specia a dispărut în zona estică a Atlanticului de Nord, iar acum supravieţuieşte doar de-a lungul coastei estice a Statelor Unite şi Canadei.
Balena nordică este uşor de recunoscut după semnul alb de pe cap care contrastează cu restul corpului cenuşiu închis. Are un spate lat, fără înotătoare dorsală şi o cavitate bucală lungă şi arcuită care începe de deasupra ochiului. Făcând parte din subordinul balenelor cu fanoane, balena nordică se hrăneşte navigând cu gura deschisă şi capul ieşit la suprafaţă prin plancton.
Deşi sunt mamifere de mari dimensiuni, balenele se pot prinde accidental în plasele de pescuit care le pot cauza răni severe sau chiar moartea. Echipamentul de pescuit se poate încolăci în jurul cavităţii bucale a balenei, împiedicând-o să se hrănească sau se pot îneca dacă sunt prinse în plase şi nu mai reuşesc să iasă la suprafaţa apei pentru a respira.
Fenomenul încălzirii globale, care determină creşterea temperaturii apei oceanelor, poate afecta sursele de hrană de care balenele au nevoie pentru supravieţuire. Plantele şi animalele cu care balenele se hrănesc îşi mută locul sau dispar din cauza modificării temperaturii apei şi a traseului curenţilor oceanici. Modificarea disponibilităţii hranei sub influenţa fluctuaţiilor climatice afectează şi ritmul de reproducere al balenei nordice.
Un studiu din 2012 a constatat că zgomotul din ape creat de ambarcaţiuni poate stânjeni capacitatea de comunicare a balenelor. Oamenii de ştiinţă au determinat existenţa unei cantităţi semnificative de zgomot permanent, ''poluare fonică'', în zona de hrănire a balenelor. Rezultatele au indicat că balenele nu se pot auzi una pe cealaltă, ceea ce le afectează capacitatea de hrănire şi reproducere, nu se pot feri de prădători şi nu pot avea grijă de pui.
