Programatori şi creatori de conţinut care au contribuit la succesul unor companii precum Google, Twitter sau Facebook şi au conceput şi creat tehnologia aplicaţiilor mobile de care în prezent nu ne mai putem desprinde au ales acum să se deconecteze de la internet, conştienţi fiind de ce au obţinut şi temându-se de o "distopie" a telefoanelor mobile inteligente. Ei se dezic de propriile lor creaţii într-atât încât îşi trimit copiii la şcoli de elită unde folosirea telefonului mobil sau a tabletei şi chiar a laptopului este interzisă. Publicaţia The Guardian prezintă câţiva asemenea specialişti IT şi opiniile lor actuale despre aceste tehnologii.
Justin Rosenstein, 34 de ani, co-fondator şi şef de producţie al companiei software Asana, este unul dintre experţii care au ajuns la concluzia că este mai bine să se ţină departe de propriile creaţii şi de creaţiile colegilor lor. El şi-a programat sistemul de operare al laptopului să-i blocheze accesul la Reddit, s-a blocat singur pe Snapchat, aplicaţie pe care o compară, nici mai mult, nici mai puţin, decât cu heroina ca putere de a genera dependenţă şi şi-a impus limite cu privire la modul de folosire a reţelei Facebook.
Aceste măsuri, care ar putea părea draconice pentru pasionaţii de gadgeturi, nu au fost însă suficiente. Drept urmare, în luna august, Rosenstein a făcut un pas radical pentru a-şi restricţiona accesul la social media şi la alte tehnologii care generează dependenţă. El şi-a achiziţionat un nou iPhone pe care l-a blocat printr-un mecanism de control parental astfel încât să nu poată descărca nicio aplicaţie nouă.
Rosenstein avertizează în special asupra "like"-urilor de pe Facebook, pe care le consideră drept nişte "semnale strălucitoare de pseudo-plăcere", care sunt pe atât de goale de conţinut pe cât sunt de seducătoare. Iar în acest caz Justin Rosenstein chiar ştie ce spune: el a fost inginerul de la Facebook care a creat butonul de "like".
La mai bine de un deceniu după ce muncea şi noaptea la proiectul unui buton special în aplicaţia Facebook care pe atunci avea denumirea de buton de "awesome" (minunat, extraordinar n.r.), Rosenstein a trecut în tabăra mică dar în creştere a "ereticilor" din Silicon Valley care avertizează cu privire la pericolele aşa-numitei "economii a atenţiei" — aplicaţii şi conţinut online creat special în funcţie de cerinţele producătorilor de reclame pentru monetizarea pasiunilor şi intereselor utilizatorilor de social media.
Funcţia de "like" a Facebook a avut un succes care nu mai necesită comentarii — utilizatorii primeau instant gratificaţii pentru ceea ce postau în mediul virtual, în timp ce Facebook nu avea de făcut altceva decât să adune datele necesare pentru a genera profilul de consumator al fiecărui utilizator al său, informaţii pe care apoi le vinde agenţiilor de publicitate. Ideea butonului de "like" a fost la scurt timp adoptată şi de Twitter, care a trecut la "inimioare" în loc de like-uri, de Instagram şi de numeroase alte aplicaţii şi site-uri webb.
Leah Pearlman, care în urmă cu un deceniu era manager de produs la Facebook şi membră a echipei care a creat butonul de "like", deci colegă cu Rosenstein, a fost cea care a anunţat noua funcţie într-o postare pe blog, în 2009. În prezent în vârstă de 35 de ani şi de profesie ilustrator, Pearlman a confirmat că şi ea a devenit dezinteresată de "like"-urile pe care le primeşte pe Facebook sau de alte bucle de feedback concepute pentru a genera dependenţă. Ea şi-a instalat un plug-in la browserul de web pentru a nu mai primi alerte de pe news feed-ul de Facebook şi a angajat un servicu de monitorizare a paginii personale de Facebook pentru a nu mai trebui să facă ea însăşi acest lucru.
"Unul dintre motivele pentru care consider că acest subiect este cu atât mai important pentru noi este că noi am putea fi ultima generaţie care îşi mai aminteşte cum era viaţa înainte (de social media n.r.)", a subliniat Rosenstein.
Acest programator se numără printre puţinii fondatori sau directori executivi din domeniul aplicaţiilor pentru dispozitivele mobile inteligente care au deviat de la mantra "companiile noastre fac lumea un loc mai bun". Mai mulţi sunt cei din eşalonul secund din organigramele acestor companii — designeri, ingineri, programatori şi manageri de produs care au pus bazele "revoluţiei mobile" în urmă cu câţiva ani iar acum încearcă să se desprindă de roadele muncii lor. "Este destul de obişnuit ca oamenii să creeze ceva cu cele mai bune intenţii şi apoi să descopere că ceea ce au realizat are consecinţe negative la care nici măcar nu s-au gândit", a susţinut Rosenstein.
Justin Rosenstein, care a fost implicat şi în crearea Gchat, în timpul unei perioade în care a lucrat pentru Google, pare mai preocupat de efectele psihologice pe care această nouă tehnologie le are asupra oamenilor care, conform studiilor, îşi "butonează" telefonul smart de 2.617 ori pe zi!
În prezent au început să fie auzite voci care avertizează că, pe lângă faptul că generează dependenţă, această tehnologie a dispozitivelor mobile contribuie la limitarea severă a abilităţii oamenilor de a rămâne concentraţi asupra activităţilor pe care le desfăşoară şi chiar la scăderea IQ-ului. Un studiu recent ajungea la concluzia că simpla prezenţă a smartphone-urilor afectează capacitatea cognitivă — chiar dacă respectivul dispozitiv este oprit. "Toată lumea este distrasă (de aceste dispozitive) tot timpul", a adăugat Rosenstein.
