Regina Elizabeth a II-a va doborî, pe 9 septembrie, un record istoric, stabilit de regina Victoria, urmând să devină monarhul cu cea mai îndelungată domnie din istoria regatului britanic.
Deşi nu se aştepta să urce pe tronul Marii Britanii - a făcut-o în cele din urmă numai pentru că unchiul său, Edward al VIII-lea, a abdicat, iar tatăl ei, George al VI-lea, a devenit rege -, regina Elizabeth a II-a, în vârstă de 89 de ani, va stabili un nou record istoric, luna viitoare. Stră-străbunica sa, regina Victoria, petrecuse pe tronul britanic 63 de ani, 7 luni şi 2 zile, înainte de a muri, pe 22 ianuarie 1901.
"Este o slujbă pe viaţă", declara, la un moment dat, regina Elizabeth a II-a, despre care specialiştii spun că nu este de aşteptat să abdice, aşa cum au făcut-o recent unii monarhi europeni şi chiar un papă, informează bbc.com.
Lumea şi societatea britanică s-au schimbat dramatic în timpul domniei sale, însă regina a rămas o constantă în viaţa supuşilor săi. În ciuda crizelor care au avut loc în anii 1990, precum moartea tragică a prinţesei Diana, care a părut la acel moment să ameninţe însăşi existenţa monarhiei, regina a fost capabilă să conducă o instituţie veche de un mileniu într-o nouă eră a popularităţii. "Cheia schimbării este să anticipezi ce va veni", spune Simon Lewis, fostul său secretar de presă. "Lecţia învăţată în ultimii 20-30 de ani a fost aceea că instituţia (monarhiei, n.r.) trebuie să fie cu un mic pas înaintea poporului britanic", a mai spus acesta.
Marea Britanie a devenit şi ea o societate egalitară, diferenţele între vechile clase sociale au început să dispară, iar acest lucru s-a reflectat şi asupra monarhiei. "A devenit mai puţin elitistă", spune biograful regal Robert Lacey. "Monarhia continuă procesul de distanţare de piramida socială condusă de aristocraţie şi încearcă să devină una în care clasele sociale nu mai există", a mai spus acesta.
Când a devenit regină, la moartea tatălui ei, pe 6 februarie 1952, Elizabeth a II-a era o figură strălucitoare, care simboliza renaşterea postbelică britanică, însă, până la împlinirea a patru decenii de domnie, imaginea sa pălise uşor. În timp ce mariajul său cu Philip, un prinţ grec, a rămas unul solid, regina descria 1992 drept un "an teribil": trei dintre căsniciile celor patru copii ai săi erau distruse, iar detalii scandaloase despre acestea erau prezentate în presă.
Accidentul de maşină în care şi-a pierdut viaţa prinţesa Diana, la Paris, în 1997, a fost, fără îndoială, cel mai întunecat moment al domniei sale, regina fiind nevoită să se întoarcă din Scoţia pentru a se adresa naţiunii marcate de durere şi descurajare. "Timp de patru săptămâni, părea că instituţia a fost dărâmată până la temelie", a spus Lewis. Însă, prin intermediul unei operaţiuni media sofisticate, reputaţia familiei regale a fost recâştigată şi chiar dusă pe noi culmi.
Specialiştii spun că acest lucru arată modul în care regina Elizabeth a II-a a oferit stabilitate în momente de mari frământări sociale şi nemulţumire în rândul aleşilor, dând în acelaşi timp britanicilor un sentiment al identităţii.
Philip Murphy, istoric şi autor al volumului "Monarchy and the End of Empire", este de părere că regina "a devenit o parte semnificativă a modului în care britanicii se văd ca naţie".
Elizabeth a II-a avea doar 25 de ani când a devenit regină, pe 6 februarie 1952, iar la acel moment era în turneu în Kenya, împreună cu soţul său, prinţul Philip, care i-a fost alături de-a lungul domniei. "Într-un fel, nu am avut parte de o ucenicie. Tatăl meu a murit prea tânăr şi astfel că totul a fost foarte brusc, să preiei funcţia şi să o faci cât de bine poţi", spunea regina 40 de ani mai târziu. A fost încoronată pe 2 iunie 1953, într-o ceremonie televizată care a avut loc la catedrala Westminster din Londra. A devenit astfel al 40-lea monarh dintr-o linie care începe cu William Cuceritorul, care a urcat pe tron în 1066, după ce a câştigat bătălia de la Hastings. În timpul domniei sale, a cunoscut 12 premieri, începând cu Winston Churchill.
